Online

Fuga ultimului ÎMPĂRAT al AUSTRIEI şi Rege al UNGARIEI prin GALAŢI şi vizita SA la Cluj

 Cătălin Pena
Fuga ultimului ÎMPĂRAT al AUSTRIEI şi Rege al UNGARIEI prin GALAŢI şi vizita SA la Cluj

Tatăl autorului cântecului Ionel Ionelule, George Sbârcea, Constantin, a fost medicul personal al ultimului împărat al Austriei, între 1916-1918, Carol I, sau Regelui Carol al-IV-lea al Ungariei, ori ultimului Rege al Boemiei Carol al III-lea, născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria - din dinastia Habsburg-Lorena.

Carol I era nepotrul lui Franz Ferdinand asasinat în 1914 la Sarajevo. Asasinarea unchiului l-a făcut moştenitor al tronului imperial. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916, nefiin totuşi nu încoronat ca împărat, iar la 30 decembrie acelaşi an la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuţiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif  . Soţia sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei.

Carol I a renunţat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale prin Manifestul de la 11 noiembrie, dar nu a abdicat. Carol I iniţial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunţat la şefia statului. A fost forţat să plece în Elveţia, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat Republica Germană Austria, exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând Republica Democratică Maghiară.

După pierderea tronului a fost exilat, dar a încercat de două ori fără succes să se întoarcă în Ungaria, sperând să şi-l recupereze. Prima tentativă fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiaşi an, dar a fost respins repetat de Horty, care era austro-ungar şi regentul Ungariei.

Pe 21 octombrie 1921, Carol a reuşit să aterizeze pe pista de avioane a grofului regalist Jozsef Czirkay, aflată în comuna Denesfa.  El avea în intenţie să plece cu soldaţii înspre Budapesta, desemnându-şi şi un guvern provizoriu.

Mulţi soldaţi au jurat supunere noului guvern şi regelui la Sopron, după ce li s-a comunicat zvonul că bolşevicii se pregătesc să preia puterea, astfel Horthy fiind pus într-o poziţie delicată.

În ziua de 22 octombrie 1921, regele a plecat cu trenul la Budaros, însoţit de soldaţii maghiari.

Întreaga clasă politică maghiară a început să-şi facă griji (aflându-se că mai multe unităţi militare, comandate de ofiţeri mai bătrâni, nostalgici ai vechiului regim, care dacă nu se alăturau regelui Carol, măcar declarau o oarecare neutralitate) faţă de posibilitatea ca, odată cu revenirea unui Habsburg pe tron, Ungaria va fi distrusă de Mica Antantă. Horthy a încercat de mai multe ori să-l convingă pe rege să renunţe, fiind nevoit până la urmă să organizeze rezistenţa armată, în timp ce aristocraţii se certau asupra naturii evenimentelor ce se derulau.

Pe 23 octombrie 1921  a avut loc bătălia de la Budaörs, soldată cu 19 morţi şi 62 de răniţi, de partea lui Horthy, şi un număr necunoscut, de partea lui Carol al IV-lea. Curând după aceea, situaţia s-a schimbat în favoarea lui Horthy, pentru că tot mai mulţi au ajuns la concluzia că el nu dorea să-l susţină pe Carol (Horthy a jurat credinţă Ungariei, proaspăt independentă, în martie 1920, prin acest gest anulând jurământul făcut împăratului său habsburgic),că nu exista vreun pericol comunist, iar marşul militar regal ar fi trebuit să fie doar ceremonios. Până la urmă, cuplul regal şi conţii regalişti au fost arestaţi în oraşul Tata de către forţele lui Horthy, punându-se capăt unei crize europene. La 26 octombrie 1921, regele Carol a fost expulzat în sudul Ungariei, dar pe 1 noiembrie a reuşit să ajungă la Galaţi, pe Dunăre, cu vaporul britanic „Glowworm. De aici, Carol a plecat, împreună cu familia, ajungând pe insula Madeira în 19 noiembrie 1921.

Pe 1 aprilie 1922, Carol al IV-lea al Ungariei murea de pneumonie.

Biserica Catolică l-a beatificat în 2004, sărbătoarea sa fiind fixată pe 21 octombrie, în fiecare an.

Vizita la Cluj

Pe când era Arhiduce, Carol a mers în vizită la Cluj (foto), în intervalul 28 octombrie – 3 noiembrie 1916.

La sfârșitul lui august 1916, România intrase în război de partea Antantei și atacase trupele austro-ungare și germane din Transilvania. Până la sfârșitul lui septembrie, acestea din urmă opriseră ofensiva românească, și luaseră inițiativa, trecând la contraofensivă. În momentul vizitei, se dădeau lupte pe un aliniament între Orșova și Vatra Dornei, cea mai mare parte a Transilvaniei fiind din nou sub control austro-ungar.

Potrivit articolelor din ziarul Ujság, citate de transilvaniareporter.ro, Arhiducele Carol a folosit vizita de la Cluj și pentu a sta de vorbă cu oficialitățile din Transilvania, și chiar pentru a se destinde la un spectacol cinematografic, la teatru, în vreme ce soția sa, Zita, a vizitat spitalele, încurajând și consolând răniții. Arhiducele a primit în cea de-a doua zi a vizitei sale o delegație a notabilităților din oraș și din județ, printre care politicieni, aristocrați, universitari, magistrați și ierarhi. Într-o perioadă de tensiuni interetnice care se acutizau cu fiecare zi, Ujság a avut grijă să sublinieze în repetate rânduri cursivitatea și corectitudinea cu care cuplul Carol-Zita se exprima în limba maghiară. Pe parcursul întâlnirii, prințul moștenitor s-a interesat de recolta din Transilvania, soarta refugiaților de pe front, majoritatea secui, starea judecătoriilor, activitatea universității dar și de posibilitățile de vânătoare din zonă. Dintre prelați, arhiducele a stat de vorbă, în maghiară, și cu protopopul greco-catolic Tullius Roșescu. 

Prinţesa Zita şi românii

Prințesa Zita a vizitat în fiecare zi un spital, evitând orice protocol și trecând pe la patul fiecărui bolnav în parte. „Principesa a petrecut la Cluj o săptămână și în acest timp a obținut afecțiunea multora, datorită personalității binevoitoare, plină de dragoste, toți cei care au avut ocazia să-i vorbească au relatat entuziasmat atitudinea naturală și înfățișarea frumoasă a principesei”, scria Ujság. Ziarul menționează că prințesa a vorbit cu răniții germani, în germană, iar cu cei maghiari, în maghiară.

Soldați români din trupele austro-ungare nu se aflau atunci la Cluj, deoarece regimentele imperiale cu efective românești fuseseră mutate din Transilvania pe frontul italian, pentru a preveni conflictele de loialitate și conștiință ale acestora.

Totuși, în spitalele de la Cluj se aflau militari români, prizonieri din trupele de peste Carpați. Douăzeci de soldați și șase ofițeri erau internați la unul dintre spitalele vizitate de prințesă. Într-un gest remarcabil, aceasta a vizitat nu doar răniții din trupele imperiale, ci și pe cei șase ofițeri români, cărora li s-a adresat în română! „La cererea ei, a fost dusă și în salonul unde erau ofițerii români. Li s-a adresat în română, încurajându-i că în curând se vor vindeca. Prizonierii răniți români au primit de asemenea cadouri de la principesă”, relatează Ujság.    

La 17 zile după vizita la Cluj a arhiducelui Carol, în 21 noiembrie 1916, împăratul Franz Joseph a murit, la vârsta de 86 de ani. Arhiducele i-a succedat la tron,

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric