„Un sicriu alb sculptat deosebit, care conține corpul doamnei Despina Davidovitch Storch, cel mai romantic spion suspect pe care America l-a cunoscut, a fost pus ieri după-amiază într-un mormânt pe versantul estic al cimitirului Mount Olivet, Maspeth, Queens.
Astfel a fost trasă cortina unei vieți care, în douăzeci și trei de ani, a cunoscut mai multe intrigi diplomatice decât cea mai populară eroină de spionaj de ficțiune”.
La înmormântare au participat credinciosul ei admirator baronul Henri de Beville, părinții săi și un agent al serviciilor secrete.
New York Sun mai scria: „Baronul, a cărui pasiune pentru turcoaica suspectă de spionaj l-a băgat în rețeaua intrigilor ei, a plâns în tăcere și a aruncat o ultimă privire asupra mormântului în timp ce era condus înapoi la mașină”.
Slujba a fost ținută într-o biserică ortodoxă greacă, deși nimeni nu a putut prezenta dovezi despre ce religie a practicat Despina Storch.
Guvernul Statelor Unite a acceptat explicația părinților baronului, a căror loialitate față de Franța era dincolo de orice îndoială, că fiul lor era o victimă nevinovată și că „orice suspiciune care ar fi putut fi trezită provine din devotamentul său față de doamna Storch”.
Odată cu moartea principalului lor suspect, guvernul SUA și-a dat seama că dosarul de spionaj nu va fi niciodată soluționat, deși New York Times vorbea de o presupusă confesiune a Despinei chiar înainte de moartea sa.
În articolul „Madame Storch – Vampire & Female Spy”, The Washington Times din 2 iunie 1918 o cataloga pe Despina drept „unul dintre cei mai apreciați și mai bine plătiți spioni din Serviciul Secret German”.
Tot în acel articol mai putem citi: „Acum șapte ani Storch și-a început sinistra carieră ca spion german. La Paris, la Petrograd, la Londra… oriunde trebuiau procurate secrete diplomatice ale oficialilor de legație sau informații militare, acolo Madame Storch a fost trimisă”.
