Frankenstein s-a născut dintr-o joacă de tineri plictisiți

 

În seara zilei de 16 iunie 1816, într-o vilă cochetă de pe malul lacului Leman, din Elveția, cinci tineri englezi se plictisesc de mama focului. Afară este o vreme îngrozitoare: furtună cu tunete și fulgere.

Cei cinci sunt: Lord Byron (28 de ani), Percy Shelley (24 de ani), iubita celui dintâi, Claire Clairmont (18 ani), soția celui de-al doilea, Mary Shelley (19 ani), soră vitregă cu Claire, și medicul literat John William Polidori (30 de ani), medicul curant al lui Byron.  

Anul 1816 a fost cunoscut ca anul fără vară. În aprilie 1815, avusese loc erupția vulcanului indonezian Tambora, considerată cea mai puternică din istoria omenirii. Uriașa cantitate de cenușă vulcanică degajată în atmosferă a provocat răcirea climei pentru câțiva ani.

De mai multe zile sunt obligați să stea în casă, din cauza ploilor care nu se mai termină

Aflați într-o izolare avant la lettre, cei cinci tineri găsesc un mod inedit de a-și trece plictiseala. La ideea lui Byron, inspirat de vremea sinistră de afară, este lansat un concurs de povești de groază: „We will each write a ghost story”. Concursul urma să se desfășoare pe durata câtorva zile.

Trebuie spus că poveștile gotice erau foarte la modă în acea perioadă a romantismului.

Mary este puțin timorată de concurență, dată fiind faima literară care începuse deja să-i înconjoare pe soțul ei și pe Byron. În plus, nu are nici o idee de poveste și, cu cât se concentrează mai tare, cu atât ideile fug să se ascundă în cele mai întunecate cotloane ale minții ei.

Apoi, brusc, îi vine în memorie povestea unui teolog și alchimist german din secolul trecut, Konrad Dippel.

Mentor al lui Swedenborg (care ulterior își va renega maestrul, numindu-l „demonul cel mai abject… care încercat lucruri ticăloase~), Dippel s-a retras o perioadă la Castelul Frankenstein, în landul Hesse, amplasat pe o stâncă, deasupra orașului Darmstadt.

Acolo, se spune că a făcut tot felul de experiențe alchemice, inclusiv pe cadavre de oameni și animale.

În a treia ediție a romanului Frankenstein, publicată în 1831, Mary își amintește că, într-una din nopțile concursului, a avut și un vis, care i-a limpezit definitiv ideea pove pe care o va scrie:

„Am văzut palidul învățăcel al artelor diavolești îngenunchind lângă creatura pe care o plăsmuise. Am văzut fantasma hidoasă a unui bărbat ridicându-se, apoi, prin acțiunea vreunei mașini puternice, dând semne de viață și mișcându-se cu gesturi greoaie, pe jumătate viu. Trebuie să fie ceva înfiorător, deoarece efectul oricărei acțiuni umane batjocorind admiarabilul mecanism al Creatorului lumii, nu poate fi decât în cel mai înalt grad de îngrozitor.”

Așa s-a născut Frankenstein sau Prometeul modern, care va vedea pentru prima dată lumina tiparului în ianuarie 1818. Din aceeași întrecere literară va apărea și nuvela Vampirul, considerată prima operă având ca temă vampirismul.

Parteneri