Un francez născut în orașul desfrâului, pe Dunărea românească la 1840

 

Negustorul parizian Jean Baptiste Morot publica în 1869, la editura J. Claye, Jurnalul voiajului său la Ierusalim din anii 1839 și 1840.

Cei mai mulți bărbați sunt în izmene și o cămașă acoperită cu o piele de oaie. Pe la Hârșova trec pe 28 august. Casele sunt din lut și acoperite cu trestie. La bord urcă un român în costum franțuzesc, englezi, americani, dar și un eunuc tânăr și vesel.

La 30 august trec prin dreptul orașului Giurgiu. La Rusciuc, căpitanul vasului servește de cicerone.

Pașa-i primește cu bunăvoință.

Dacă desparți orașul de monumentele religioase nu rămâne decât un sat mare. La Rahova, locuitorii sunt țigani sedentari, care stau în găuri săpate în pământ.

La Vidin coboară eunucul. Cele două doamne de pe vas vor să vadă haremul lui Husein-Pașa, dar sunt dezamăgite de cele doar 12 femei bătrâne de acolo. Pașa le-a reținut mai mult, spre mirarea bărbaților.

La 4 septembrie, la Porțile de Fier. Fluviul nu permite decât trecerea a unui singur vas, cu precauții mari. Ajung la Orșova.

La Mehadia sunt 17 izvoare vindecătoare. A văzut oameni care abia se mișcau, dar s-au vindecat complet. Împrejurimile sunt foarte frumoase, părăsește cu mare regret Mehadia și locurile ei.

În regiunea Banatului militarizat fiecare bărbat e soldat. Autorului i se pare trist.

 

Parteneri