Un francez pe Dunărea românească la 184o

 

Negustorul parizian Jean Baptiste Morot publica în 1869, la editura J. Claye, Jurnalul voiajului său la Ierusalim din anii 1839 și 1840.

Născut la Maconcourt, la 9 decembrie 1797, intră la 15 ani în Paris, unde imoralitatea și desfrâul, zice el, sub o mască înșelătoare întindeau curse. Pe vremea aia Napoleon umbla prin oraș, printre oameni, prezența lui stârnind un mare entuziasm popular.

 

La întoarcerea de la Locurile Sfinte, trece pe la noi. La 24 august 1840, orele 11, pătrunde prin gura Sulina pe Dunăre. Navigația, cu totul deosebită, se face peste nesfârșite lacuri, semănate cu mici insule mlăștinoase. Aceste insule erau pline de berze, cormorani, pelicani, lebede etc. Străjile rusești sunt eșalonate din loc în loc în insulele ce depind de Basarabia. Noaptea, din sfert în sfert de oră, pe timp de noapte, soldații întreabă Cine-i acolo?.

 

La 25 august se găsește la Ismail, oraș și fortăreață rusească. Țara e tristă și întunecată. La Reni vede nenumărați soldați care fug pe țărm în aceleași uniforme de la 1814.

 

La Galați, portul e plin de vase venite după grâu. Orașul e năpădit de căruțe care aduc cereale din toate părțile. Împrejurimile sunt fertile, dar ar putea fi mai bine cultivate.

 

La Brăila, unde-și petrec noatea, sunt mâncați de țânțari. Oamenii de pe țărm sunt bântuiți de friguri, au figurile palide, pământii. Cei mai mulți bărbați sunt în izmene și o cămașă acoperită cu o piele de oaie. Pe la Hârșova trec pe 28 august. Casele sunt din lut și acoperite cu trestie. La bord urcă un român în costum franțuzesc, englezi, americani, dar și un eunuc tânăr și vesel.

 

La 30 august trec prin dreptul orașului Giurgiu. La Rusciuc, căpitanul vasului servește de cicerone. Pașa-i primește cu bunăvoință. Dacă desparți orașul de monumentele religioase nu rămâne decât un sat mare. La Rahova, locuitorii sunt țigani sedentari, care stau în găuri săpate în pământ.

 

La Vidin coboară eunucul. Cele două doamne de pe vas vor să vadă haremul lui Husein-Pașa, dar sunt dezamăgite de cele doar 12 femei bătrâne de acolo. Pașa le-a reținut mai mult, spre mirarea bărbaților.

 

La 4 septembrie, la Porțile de Fier. Fluviul nu permite decât trecerea a unui singur vas, cu precauții mari. Ajung la Orșova. La Mehadia sunt 17 izvoare vindecătoare. A văzut oameni care abia se mișcau, dar s-au vindecat complet. Împrejurimile sunt foarte frumoase, părăsește cu mare regret Mehadia și locurile ei.

 

În regiunea Banatului militarizat fiecare bărbat e soldat. Autorului i se pare trist.