Născut la Maconcourt, la 9 decembrie 1797, intră la 15 ani în Paris, unde imoralitatea și desfrâul, zice el, sub o mască înșelătoare întindeau curse. Pe vremea aia Napoleon umbla prin oraș, printre oameni, prezența lui stârnind un mare entuziasm popular.
La întoarcerea de la Locurile Sfinte, trece pe la noi. La 24 august 1840, orele 11, pătrunde prin gura Sulina pe Dunăre.
Navigația, cu totul deosebită, se face peste nesfârșite lacuri, semănate cu mici insule mlăștinoase. Aceste insule erau pline de berze, cormorani, pelicani, lebede etc.
Străjile rusești sunt eșalonate din loc în loc în insulele ce depind de Basarabia. Noaptea, din sfert în sfert de oră, pe timp de noapte, soldații întreabă Cine-i acolo?.
La 25 august se găsește la Ismail, oraș și fortăreață rusească.
Țara e tristă și întunecată.
La Reni vede nenumărați soldați care fug pe țărm în aceleași uniforme de la 1814.
La Galați, portul e plin de vase venite după grâu. Orașul e năpădit de căruțe care aduc cereale din toate părțile. Împrejurimile sunt fertile, dar ar putea fi mai bine cultivate.
La Brăila, unde-și petrec noatea, sunt mâncați de țânțari. Oamenii de pe țărm sunt bântuiți de friguri, au figurile palide, pământii.
