Era un pistol semiautomat, iar Raznatovic – cunoscut în lume sub numele de lider paramilitar sârb, Arkan – a fost lovit direct în ochi.
Era 15 ianuarie 2000.
Arkan avea 47 de ani. A murit în drum spre spital.
Un ofiţer de poliţie, Dobrosav Gavric, care avea legături cu lumea interlopă, a fost declarat vinovat de crimă, dar a fugit din Serbia şi se află în Africa de Sud, unde se luptă împotriva extrădării sale la Belgrad.
Tigrii lui Arkan
Membrii unităţii paramilitare a lui Arkan, în timpul războiului din Iugoslavia, Tigrii lui Arkan, au comis crime, violuri şi torturi în timpul conflictelor din Bosnia şi din Croaţia.
Până în prezent, însă, doar unul dintre combatanţii lui Arkan, Boban Arsic, a fost condamnat în contumacie în Croaţia.
Arkan a fost inculpat de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI), înaintea morţii sale, dar după uciderea sa, dosarul a fost clasat, scrie balkaninsight.com.
În anii care au precedat războiul, Arkan era un infractor care opera în străinătate şi în Iugoslavia, şi figura pe lista infractorilor cei mai căutaţi de Interpol.
La începutul conflictelor iugoslave, a devenit liderul liderul binecunoscut al fanilor necondiţionaţi ai clubului de fotbal Steaua Roşie Belgrad.
A creat Garda Voluntarilor sârbi în 1990.
Unitatea paramilitară, cunoscută sub numele de Tigrii lui Arkan, era o forţă relativ mică, formată din fani ai grupului ultras Delje al Stelei Roşii, precum şi delincvenţi şi voluntari obişnuiţi care îl admirau pe Raznatovic.
Imediat a devenit celebru pentru crimele, violurile şi tortura comise, dar şi pentru furturile şi contrabanda cu mărfuri în zonele de război.
TPI, la Haga
Fapte referitoare la anumite delicte comise de Arkan la care au participat Trigrii săi au fost prezentate în timpul procesului acuzaţilor sârbi şi sârbi din Bosnia, la TPI la Haga.
În cursul acestui proces, martorii au depus mărturie referitor la Arkan, unitatea sa sau crimele membrilor, iar unii au dat nume ale combatanţilor şi locurile în care s-au produs faptele.
Dar nu există niciun act de acuzare care să includă pe vreunul dintre ei sau care să îl desemneze pe Arkan drept comandantul care a dat ordinul de comitere a crimelor.
Presupusa sa legătură cu Serviciul de Securitate al statului sârb, care ar stabili că Serbia este direct implicată în războaiele din Bosnia şi Croaţia, este una dintre chestiunile ridicate la noul proces al ofiţerilor de rang înalt Jovica Stanisic şi Franko Simatovic, care este în curs la TPI, mai scrie sursa citată.
Ivana Zanic, directoare a ONG-ului Centrul dreptului umanitar din Belgrad, a declarat că opinia majoritară în societatea sârbă este că unităţile paramilitare de război, precum cea a lui Arkan nu se aflau sub controlul armatei sau poliţiei sârbe. Zanic susţine contrariul.
Fapte
Actele de acuzare emise de TPI au indicat că Arkan şi combatanţii lui erau activi în mai multe locuri în Croaţia şi Bosnia în timpul războaielor din 1991 şi 1995.
Forţele sârbe din Croaţia, inclusiv Garda volutarilor sârbi ai lui Arkan, au ucis 61 de persoane, în special în satul Dalj.
Actul de acuzare afirmă că Arkan făcea parte dintr-un grup care lupta alături de principalii lideri sârbi din Croaţia, Bosnia şi Serbia, al căror obiectiv era „expulzarea forţată şi definitivă a majorităţii nesârbe, în special croaţii, musulmanii din Bosnia şi bosniacii croaţi, originari din vaste regiuni ale Croaţiei şi Bosniei-Herţegovina”.
Actul de acuzare îl plasează pe Arkan la Zvornik, în Bosnia, în aprilie 1992, când într-un atac asupra localităţii au fost ucişi 20 de civili non-sârbi.
Crimele pentru care Arkan a fost inculpat s-au produs la Sanski Most, în Bosnia. Actul de acuzare a lui Arkan, publicat în 1997, indica faptul că în câteva zile din septembrie 1995, Tigrii lui Arkan au ucis 65 de persoane.
TPI a stabilit câteva fapte referitoare la probabil cea mai cunoscută crimă pe care Tigrii au comis-o, la Bijeljina, în primăvara lui 1992.
Conflictul în oraş, între sârbi şi bosniaci, a început la 31 martie 1992, când au venit oamenii lui Arkan.
„La 3 aprilie 1992, în total, 48 de cadavre, printre care ale unor femei şi copii, au fost culese de pe străzi şi din locuinţele oraşului. 45 dintre victime nu erau sârbi, şi niciuna nu purta uniformă. Majoritatea fuseseră împuşcate în piept, gură, tâmplă sau în spate, în cap”, se arată în document.
