În 1931, Japonia a invadat nord-estul Chinei, adică regiunea Manciuria, dar nu a declarat, oficial, război pentru a nu contraveni regulilor proaspetei Ligii a Națiunilor de la Geneva.
Cum Nardine e foarte absorbită de activitatea sa răsboinică celelalte soţii au şi angajat avocaţi şi urmează să se deschidă un proces uriaş pentru anularea testamentului.
În momentul de faţă, vasta avere a mareșalului chinez se află în indiviziune și nimeni.
Vistieria țărei îi păstrează banii, până la pronunțarea unei decizii sau până când un nou căpitan de bandiți se va ivi spre a pune stăpânire pe toate bogățiile acestea.
Fără să se gândeacă o clipă la vasta-i moştenire, Nardine îşi conduce impetuoasă armatele împotriva japonezilor, cari obicinuiesc a desemna actualele hărţueli neoficiale cu numele de „răsboiul Nardino-Japonez”.
Ea râde de meschinul premiu de 2.500 dolari pe care japonezii l-au pus pentru prinderea ei şi se miră cum de poate avea cineva naivitatea să-şi închipuie c’ar putea cumpăra atât de ieftin o văduvă, care valorează 100.000.000 dolari.
