Născută la 13 mai 1931 în Lăpuşul Românesc, Aristina Pop (foto) a fost fiica pădurarului Nicolae Pop din Lăpuşul Românesc care a condus grupul de rezistenţă din Munţii Ţibleşului.
Fugit în munţi în 1949, Nicolae Pop i-a avut alături pe fiul său Achim şi pe fiica sa Aristina.
La 1 martie 1953 a paralizat şi a fost lăsat, la dorinţa sa, la marginea drumului în apropierea satului Poiana Botizii.
A fost dus de un localnic la postul de miliţie, de unde a fost preluat de Securitate. Grav bolnav, a murit la scurt timp.
Aristina Pop a fost arestată în 8 martie 1953 şi condamnată la 20 de ani muncă silnică. Motivul: a activat în organizaţie contrarevoluţionară.
A fost eliberată din închisoare în 1964.
Aristina Pop, căsătorită Săileanu a trăit, alături de soțul său, Nicolae Pop, în București.
A trecut la Domnul pe 19 mai 2019.
Salvarea evreilor
În aprilie 1944, Nicolae Pop, pădurar din comuna Lăpuşul Românesc, aflată astăzi în judeţul Maramureş,, aflând despre iminenţa deportării evreilor din zona sa, reuşeşte, împreună cu familia sa, să salveze de prigoana autorităţilor maghiare pe Samuel Dub, şeful comunităţii evreieşti din Lăpuşul Românesc, pe fiica acestuia, Hanna Marmor şi pe cei trei copii ai ei, Silca Reiza, de 7 ani, Ester de 6 ani şi Iom Tov de 3 ani.
Ulterior, acestora li se mai alătură încă trei persoane care reuşiseră să fugă din ghetoul de la Dej, Iacob Taub, Simi Ijic și Nusi Abraham.
În 1949, urmărit de Securitatea comunistă pentru că refuzase să colaboreze pentru predarea mai multor persoane care se ascundeau în cantonul său, Nicolae Pop devine şi el fugar.
Refugiat în Munţii Ţibleşului, a reuşit să coaguleze în jurul său un grup de rezistenţă anticomunistă constituit din aproximativ 20 de persoane. Între acestea se aflau şi doi dintre copii săi, Achim şi Aristina, care, în momentul plecării în munţi aveau 22, respectiv 18 ani.
După plecarea lor în munţi, restul membrilor familiei Pop au fost reţinuţi de organele de Securitate, anchetaţi şi bătuţi cu bestialitate pentru a dezvălui unde se află Nicolae Pop şi ceilalţi membri ai grupului de rezistenţă.
În 1952, Maria Pop, soţia lui Nicolae, şi trei dintre copiii lor – Nicolae, în vârstă de 5 ani, Ion, de 18 ani, şi Elena, de 27 ani – au fost deportaţi în Bărăgan, unde au rămas până în 1956.
Aristina şi Achim au fost arestaţi la începutul lunii martie 1953, fiind, ulterior, condamnaţi la 20, respectiv, de 22 de ani muncă silnică.
Achim a fost eliberat în 1956, cu grave probleme de sănătate. El a murit în 1962, la vârsta de 35 de ani.
La câteva luni după moartea fiului său, a murit şi Maria Pop. Avea 60 de ani.
Aristina a executat 11 ani de condamnare, cea mai mare parte a acestei perioade fiind suferindă de TBC. Ea a fost eliberată în aprilie 1964, la graţierea generală a deţinuţilor politici, la vârsta de 33 de ani.
În 1996, pentru ajutorul pe care îl dăduseră lui Samuel Dub, Hannei Marmor şi copiilor ei, Nicolae, Maria şi Aristina Pop au primit din partea statului israelian titlul de „Drepţi între popoare”.
Iată ce povestea Aristina despre arestare:
