Rachetele erau depozitate în silozuri orizontale mari de-a lungul punții submarinului. Pentru a lansa o rachetă P-5, submarinul urma să activeze un radar de urmărire, apoi să furnizeze informații de orientare către rachetă în timp ce aceasta zbura la mare altitudine. Sistemul era imperfect – legătura de comandă era vulnerabilă la blocare, iar submarinul trebuia să rămână la suprafață, neputincios împotriva aeronavelor și navelor de patrulare, până când racheta ajungea la țintă.
P-6 înlocuiește P-5
În cele din urmă, rachetele P-5 au fost retrase și înlocuite cu P-6, o armă similară, dar cu propriul radar pentru atacarea portavioanelor americane.
În 1985, submarinul K-431 avea deja douăzeci de ani, dar era încă utilizabil din punct de vedere tehnic. Ca toate modelele Echo II, K-431 a fost alimentat de două reactoare răcite de apă sub presiune.
Dar, pentru aprovizionarea cu combustibil nuclear, K-431 avea nevoie de reîncărcare, iar la începutul lunii august procesul a început la instalațiile Marinei Sovietice din Golful Chazhma.
Pe 10 august, submarinul era în proces de realimentare. Potrivit informațiilor obținute după destrămarea URSS, capacul reactorului a fost ridicat ca parte a procesului de realimentare.
Ploaie atomică
Explozia a izbucnit, capacul reactorului și tijele de combustibil au spart carcasa. Nucleul reactorului a fost distrus și opt ofițeri și doi soldați care stăteau în apropiere au fost uciși instantaneu.
