Experimentul Pitești și atrocitățile comise atunci apar în arhiva CIA încă din 1953

 

Experimentul Pitești era consemnat de principalul serviciu de spionaj american, CIA, încă din 1953. Adică la doi ani după ce se terminase, dar cu un an înainte de procesul torționarului Eugen Țurcanu, simulacrul judiciar în urma căruia participanții au fost executați, asigurându-se tăcerea lor pentru eternitate.

Trăim o perioadă ciudată, în care să scobești dovleci și să te faci mangă în cinstea unui Halloween de import e ”un joc nevinovat” iar a te închina la rămășițele unor sfinți e un păcat social care te scoate din circuitul oamenilor lucizi. Ori noi tocmai ar fi trebuit să ne pregătim de aniversarea a 30 de ani de la un moment important în istoria noastră recentă, căderea comunismului, marcată și prin faptul că, după o negură de jumătate de secol, puteam rosti ”Tatăl Nostru” în piețele marilor orașe. Tot în paralel cu îngăduința cu care privim jocul de-a fantomele apare din nou în spațiul public propunerea ”executării” lui Moș Crăciun, poate chiar sub bradul tradițional, ca o victorie finală a celor care au încercat, fără succes până acum, de a îl înlocui cu Moș Gerilă.

Tot legat de cei 30 de ani trecuți pe nesimțite pe lângă noi ne-am trezit că modelul rezitenței în timpul lungilor decenii fără nicio libertate e cel care a plecat fruntea pentru o slujbă și o casă de la stat, ca și cum am fi un neam de colaboraționiști și avem nevoie de o reclamă care să ne reamintească asta.

Ultimul șoc legat de modul nostru straniu de a celebra topirea Cortinei de Fier, prăbușirea Zidului Berlinului și superba cădere a pieselor de domino care alcătuiau Blocul de Est este negarea sau diminuarea rolului jucat de statul comunist în atrocitățile de la Penitenciarul Pitești. O comedie ieftină, jucată de actori netalentați printre cruci, gestul pare un fel de Halloween al Istoriei, celebrat cu bostani care erau deja goliți de miezul zemos.

Negat acum, Experimentul care urmărea depersonalizarea tinerilor de la începuturile dictaturii în România se regăsește în arhivele serviciilor secrete încă din anii ’50 și e relatat așa cum noi, românii de rând, l-am descoperit numai după 1989, când am avut acces la memoriile celor care au scăpat, mulțumită lui Dumnezeu.

Reproduc aici doar două fragmente dintr-o telegramă CIA din 30 martie 1953. Ca să o localizăm mai exact în evoluția evenimentelor legate de Experimentul de la Pitești, telegrama vine după ce, în august 1951, pionul principal al torționarilor, pseudo-legionarul Eugen Țurcanu, a fost transferat de la Pitești la Gherla și apoi la Jilava. Telegrama, însă, conține informații aflate de americani înainte de procesul din septembrie-noiembrie 1954, adică înainte de a se face o relativă publicitate evenimentelor. Eugen Țurcanu, al cărui nume îl veți găsi în text, a fost executat pe 17 decembrie 1954. Decesul a primit o confirmare oficială abia în 1962.

Foto: Eugen Țurcanu

Încă un amănunt, așa cum deja știm și noi, românii, americanii aflaseră încă din acei ani întunecați că la Pitești erau încarcerați oameni cu diverse convingeri politice, nu doar legionari, deși nicăieri în Codul Penal nu scria că pedeapsa pentru apartenența la Legiune se pedepsea cu bătăi sălbatice zilnice sau cu batjocorirea credinței prin pângărirea Tainei Botezului în găleata cu fecale.

Pe lângă partea pe care o reproduc astăzi, documentul mai conține informații despre alte locuri de detenție, inclusiv lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar le voi publica altă dată, poate când va apărea informația că deținuți din toată țara, animați de entuziasmul construirii socialismului, și-au adunat resturile de terci în gamelă și au pornit de bună-voie să spargă piatră sau să taie la stuf.

”1. În 1949, deținuții politici au fost trimiși în următoarele patru închisori:

a. Gherla: prizonieri cu origini proletare, muncitori, meșteșugari și țărani.

b. Aiud: membrii profesiilor liberale, intelectuali și oameni de afaceri.

c. Pitești: studenți.

d. Tărgșor: tineri fără educație.

2. În 1949 și 1950, au fost mai mult de 1.000 de studenți la Pitești, inclusiv legionari, membrii ai Partidului Național Țărănesc (partidul lui Maniu) și monarhiști. Regimul închisorii a fost foarte sever, fără posibilități de mișcare de orice fel, până în martie 1950. Nici pachete sau vizite ale rudelor nu erau permise. Rațiile constau într-un sfert de bucată de pâine și două boluri de supă pe zi. Până în 1949, studenții erau tratați bine, pentru că personalul era angajat pre-1944 și se opuneau noului regim. Totuși, în 1949, a fost descoperit un grup de rezistență în Pitești, întreg personalul a fost concediat și a fost introdus un regim strict. O revoltă izbucnită spontan a fost suprimată imediat.

3. Printre studenți era un anume Țurcanu, membru de partid (Comunist n.n.) care a fost arestat pentru că se descoperise că fusese legionar înainte. (Eugen Țurcanu nu a fost membru al Legiunii, fiind prea tânăr la data desființării, avea doar 15 ani, dar socrul său a fost legionar n.n.) Țurcanu a fost folosit de conducerea închisorii ca să conducă un grup de re-educare, format din aproximativ 70 de bărbați. Acest grup a fost folosit de conducere ca o forță internă de poliție. Toți cei care au făcut parte din acest grup de re-educare erau obligați să aducă declarații scrise legate de trecutul lor politic și să furnizeze informații privind foștii lor asociați (politic n.n.). Pe baza acestor declarații au fost făcute mai târziu arestări în masă. Deținuții care nu aparțineau acestui grup erau ulterior spionați și bătuți.”

Foto jurnalspiritual.eu și Wikipedia

Documentul poate fi consultat integral ca attachment la articol sau la această adresă.