Epurările staliniste la Arthur Koestler. Cum a schimbat autorul britanic perspectiva asupra regimului sovietic printr-un roman
Romanul lui Arthur Koestler vorbește despre una dintre cele mai periculoase crize prin care poate trece orice adept al unei idei: cea de credință. Koestler însuși, care de curând se îndepărtase de comunism, a încercat să își explice sieși de ce a fost atras odinioară de această ideologie, ,,Întuneric la amiază” fiind, într-o oarecare măsură, o răfuiala cu trecutul său intelectual, de aceea descrierea lui Koestler despre criza de credință a unui comunist rămâne o lectură esențială, autorul britanic fiind foarte bine edificat despre atracția acestei religii laice a secolului XX și despre cum, în slujba unei idei bune, puteau fi comise cele mai odioase crime. George Orwell scria, în 1941, despre romanul lui Koestler ca fiind ,,cea mai valoroasă interpretare a confesiunilor de la Moscova”.
Acțiunea din ,,Întuneric la amiază” de desfășoară într-o țară al cărei nume nu e niciodată menționat, căci romanul lui Koestler țintea într-o singură direcție, iar succesul pe care l-a avut a schimbat opinia majorității asupra lui Stalin și asupra terorii instaurate de acesta. Opera lui Koestler se vrea a fi în același timp una de idei, de dezbatere, acțiunea fiind secundară. Povestea, în sine, descrie decăderea morală în urma torturilor psihice și fizice a lui Nikolai Rubașov, un membru al ,,vechii gărzi”, care cade în dizgrația ,,Numărului Unu”, fiind nevoit să pledeze vinovat în fața acuzațiilor de sabotaj, de trădare, totul pentru o cauză în care, cu toate că urmează a fi executat, continuă să creadă.
Spre sfârșitul romanului, după ce Rubașov cedează fizic și-și semnează mărturisirea Gletkin îi reamintește vechiului comunist că, după propriile convingeri, partidul nu este doar infailibil, ci și că „tactica sa este determinată de principiul că scopul justifică mijloacele – toate mijloacele fără excepție”.
Figura centrală a romanului, Rubașov, este o sumă de vechi bolșevici eliminați de Stalin. Arestarea pe care Rubașov o aștepta nu a întârziat să apară. În timp ce scria pasajele despre cum Rubașov își așteptata moartea în celulă, repetând același circuit continuu, Koestler rememora, probabil, experiența sa din timpul Războiului Civil din Spania, când, închis în celulă, așteptata el însuși să fie executat.
În 1937, în timpul Războiului Civil Spaniol, fusese trimis la Madrid ca agent comunist, pentru a face propagandă împotriva lui Franco. Arestat în timpul bătăliei de la Malaga, a petrecut trei luni în închisoare, timp în care, ca și Rubașov, a ascultat cum alți prizonieri erau luați și executați. În final, după ce își face mărturisirea, Rubașov e împușcat, însă victoria morală îi aparține.
Arthur Koestler, Întuneric la amiază, trad. Sanda Aronescu, București, Humanitas, 2002, 216p.
