Teroarea lui Stalin
Fostul director al muzeului, Anton Antonov-Ovseyenko a petrecut mai mult de zece ani în lagărele sovietice. „Sunt un fel de muzeu viu”, a spus el. Stephen Cohen, profesor la Universitatea din New York, a spus despre Antonov-Ovseyenko că: „M-a frapat certitudinea lui că închisoarea l-a făcut cea mai inteligentă și mai vicleană persoană din lume”.
Teroarea lui Stalin a marcat multe familii din Uniunea Sovietică, în cazul lui Antonov-Ovseyenko fiind vorba despre întreaga sa familie. Tatăl său, un renumit comandant militar bolșevic care a condus asaltul Palatului de Iarnă din 1917, a fost executat în epurările lui Stalin din 1938. Mama sa, închisă și ea, a decis să se sinucidă în închisoare. Atât el, cât și sora lui, au fost arestați și trimiși în lagăr câțiva ani mai târziu.
Antonov-Ovseyenko, care la vremea aceea avea doar douăzeci de ani, a fost acuzat că este terorist, cu toate că acesta era orb. Cu toate acestea, el a spus că lipsa vederii l-a făcut să supraviețuiască în lagăre, deoarece medicii îl protejau de munca grea. Însă, nu a fost departe de a muri, însă de această dată din cauza foametei. „300.000 de oameni au murit în lagăre într-un an. Ne-au dat porții mici de carne și unt, dar chiar și astea erau luate de criminalii din tabără.”
Datorită faptului că avea o voce puternică și că putea cânta, comandanții de tabără l-au lăsat să cânte pentru ei. Pentru comandanții lagărului a fost amuzant când l-au pus să se ducă la radio și să citească unul dintre discursurile lui Stalin. „Practic, m-au dus până la postul de radio, unde a trebuit să citesc cuvintele celui care îmi era dușman.”
Supremația sovietică cu ajutorul prizonierilor
În cele din urmă, Antonov-Ovseyenko a devenit un om liber după ce Stalin a murit în 1953. Într-o zi, acesta s-a întâlnit cu cel care l-a băgat în lagăr. „Am spus„ Ce zici de audierea aceea când m-ai acuzat pe nedrept și ai mințit despre mine? A devenit foarte timid și a spus „Să nu vorbim despre trecut”. ”
Pe de altă parte, Antonov-Ovseyenko a spus că prizonierii au construit mare parte din infrastructura sovietică și că ei l-au ajutat pe Stalin să transforme URSS-ul într-o superputere militară. „Multe dintre proiectele majore de construcții, fabrici, artere de transport au fost construite de prizonieri. Aproape 200.000 de prizonieri au lucrat la canalul Moscova-Volga, conform înregistrărilor oficiale”, a spus el.” Deci, a fost o mașină economică majoră. Lui Stalin nu-i păsa câți au suferit sau au murit ”.
