Ceea ce intrigă, până în zilele noastre, sunt câteva mărturii cu privire la rolul lui Skorzeny ca susținător al CIA. Și câteva informații pe care le-ar fi obținut în contextul Războiului Rece și al rețelelor oculte care se mișcau în inima NATO pentru a contracara, în cazul în care s-ar fi ajuns la război, invazia comunistă.
Membru al organizației Ragno, apreciat în cercurile foștilor naziști și de noile fețe ale dreptei subversive italiene datorită „acțiunilor sale de război”, un spion capabil și agent dublu când era necesar, Skorzeny nu a avut nici o dificultate în abordarea oamenilor-cheie care luptaseră de aceeași parte cu el.
Și aceasta a fost o calitate pe care serviciile secrete americane o găsiseră în el încă din 1947, când a fost achitat la Nürnberg.
Potrivit unor mărturii, inclusiv a lui Adriano Monti – complice al lui Junio Valerio Borghese în tentativa de lovitură de stat din 1970 -, Skorzeny în perioada postbelică ar fi fost unul dintre oamenii lui Reinhard Gelhen, șeful serviciilor de informații din Germania de Vest, care a sprijinit operațiunile CIA.
Deși nu s-a întors niciodată în Germania după începutul anilor 1950, Skorzeny ar fi avut totuși relații cu serviciile secrete germane și probabil americane.
Prin urmare, omul ar fi fost conștient de strategiile anticomuniste care ar fi afectat blocul occidental. Acestea includ lovitura de stat menționată anterior, proiectată de prințul Borghese, care a fost, de asemenea, exilat în Spania. Potrivit unei declarații a lui Skorzeny, „garantul politic” al operațiunii ar fi fost Giulio Andreotti.
În același an cu lovitura de stat a lui Borghese, cartea autobiografică scrisă de fostul erou nazist va fi publicată în Italia.
Intitulată „A trăi periculos”, este povestea vieții unui bărbat care începuse să practice duelul „la măsură” în adolescență; care fusese comandant nazist și om de încredere al lui Hitler, sursă a serviciilor secrete americane în timpul Războiului Rece, agent dublu fără știrea foștilor săi camarazi și ucigaș pentru Mossad.
A murit de cancer la Madrid în 1975.
Sursa AICI