Erik Morales a fost primul pugilist din Mexic care a câştigat patru titluri mondiale în patru categorii diferite.
El Terrible, aşa cum a fost alintat pentru capacitatea şi stilul său combativ de a boxa, a învins 15 campioni mondiali, printre care Marco Antonio Barrera, Junior Jones, Daniel Zaragoza, Paulie Ayala şi Kevin Kelley.
Victoria sa, prin decizie, în 2005, împotriva luptătorului filipinez Manny Pacquaio este una dintre cele mai rememorate victorii ale unui pugilist mexican.
La 29 martie 1993, în Tijuana, Erik Morales îl învingea pe Jose Orejel, în repriza a doua, prin KO, în primul meci la profesionişti.
A urmat un lung şir de victorii, prin KO sau KO tehnic, câteva dintre meciurile sale încheindu-se prin victorii la puncte.
A devenit campion al Mexicului la 21 aprilie 1995, într-un meci împotriva lui Enrique Jupiter, pe care l-a învins prin KO tehnic, în repriza a şasea.
La 14 iulie 1995, în Las Vegas, a devenit campion al Federaţiei Nord-Americane de Box (NABF) învingându-l pe Juan Torres, la puncte.
Şi-a apărat cu succes, de două ori, titlul de campion al Mexicului – la 9 septembrie şi 10 noiembrie 1995, în faţa lui Alberto Martinez şi a lui Enrique Angeles -, iar la 18 decembrie a reuşit să păstreze centura NABF învingându-l pe Kenny Mitchell, succes care avea să se repete şi la 25 februarie 1996, în faţa lui Rudy Bradley, dar şi în 7 iunie 1996, cu Hector Acero Sanchez.
În 6 septembrie 1997, a câştigat lupta cu Daniel Zaragoza, adjudecându-şi, prin KO în repriza a 11-a, titlul mondial WBC la categoria pană, pe care şi l-a apărat cu succes, la 12 decembrie 1997, în disputa cu John Lowey, prin KO tehnic, în repriza a şaptea.
În 1998 şi-a apărat de trei ori titlul mondial – cu Remigio Molina, Jose Luis Beuno, Junior Jones, pe toţi învingându-i prin KO tehnic.
A fost de neînvins şi în 1999, apărându-şi de patru ori titlul mondial.
În 2000, avea să încrucişeze mănuşile, într-o serie de lupte, ce-i va oglindi palmaresul în registrele boxului mondial, cu acela care avea să fie eternul său rival – Marco Antonio Barrera, supranumit El Barreta, la 19 februarie, în Las Vegas, pentru titlurile mondiale ale categoriei pană, în versiunile WBC şi WBO.
A câştigat în cele 12 runde, prin decizie, însă la 21 februarie, organismul de conducere al WBO nu a fost de acord cu decizia dată de cei care arbitrau şi Barrera a fost menţinut în fruntea versiunii.
Morales şi-a apărat titlul la versiunea WBC, în acelaşi an, cu Mike Juarez, Kevin Kelley, Rodney Jones, precum şi în 2001, împotriva lui Guty Espadas Jr. şi In-Jin Chi.
Prima sa înfrângere, la profesionişti, a avut loc în disputa cu Marco Barrera, la 22 iunie 2002, în Las Vegas.
A câştigat, la 16 noiembrie, cu Paulie Ayala, pentru ca în 2003 să-şi apere cu succes titlul WBC în trei dispute desfăşurate în Mexic şi în SUA.
L-a învins pe Jesus Chavez, la 28 februarie 2004, în categoria pană a versiunii WBC, pentru ca în confruntarea cu Hernandez Carlos să unifice, la puncte, titlurile WBC şi IBF la categoria pană.
A pierdut, din nou, cu cel supranumit El Barreta, la 27 noiembrie 2004, în Las Vegas, pentru ca la 19 martie 2005, în oraşul cazinourilor, să-l învingă, la puncte, într-una dintre cele mai apreciate lupte ale sale, pe luptătorul filipinez Manny Pacquaio.
