Dvera Răstignirii de la Putna realizată în timpul vieții lui Ștefan cel Mare cu chipul acestuia

 

Valoarea documentară Dverei Răstignirii este dată portretele lui Ştefan cel Mare și doamnei Maria-Voichiţa, realizate în timpul vieții marelui domnitor, înveşmântate cu mantii ceremoniale ţesute în fir de aur, iar pe capete poartă coroane princiare. "Braţele îndreptate către Iisus şi atitudinile în care sunt prezentaţi le subliniază posturile de ctitori şi donatori, specifice tablourilor votive murale", arată putna.ro.

Dvera Răstignirii este o broderie cu fir de aur, argint şi mătase, realizată în atelierele Mănăstirii Putna. Dvera este o perdea de stofă care acoperă cele trei intrări în altar, înlocuind uşile.

Lucrarea datează din 10 august 1500 şi prezintă dramatica scenă a Răstignirii, pe un fond roşu acoperit de stele argintii. Dimensiunile sale sunt 138 x 130 centimentri.

Monumentala compoziţie este dominată de trupului Mântuitorului, pironit pe cruce. Chipul îi este înconjurat de un nimb de aur şi denotă o adâncă resemnare.

La extrema dreaptă a braţului crucii este brodat cuvântul „glorie”, în slavonă, iar în stânga este cuvântul „împărat”. Sub braţul crucii din stânga apar cuvintele „Răstignirea; femeie, iată fiul tău”, iar sub cel din stânga, „Iată mama ta, Doamne”.

În partea superioară a scenei, sunt înfăţişaţi arhanghelii Mihail şi Gavriil, cu aripi de aur. În apropierea lor, soarele şi luna par să îşi îndrepte razele luminoase spre cel crucificat.

În stânga crucii se află Maica Domnului şi trei mironosiţe, iar în partea dreaptă apar Sfântul Ioan Teologul, centurionul Longin şi doi soldaţi romani.

La piciorul crucii se roagă, îngenunchiaţi, sfântul Iosif din Arimateia şi sfântul Nicodim. Toate personajele sunt solemne, de o nobilă distincţie şi exprimă durere intensă, dar totuşi discretă.

Pe laterale, în succesiune verticală, sunt observaţi câte patru serafimi.

Prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare

Mănăstirea Putna, aşezământ de viaţă monahală şi ansamblu de arhitectură mănăstirească, a fost prima ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Biserica mănăstirii a fost destinată, de la bun început, să devină necropola voievodului şi a membrilor familiei sale.

Începutul zidirii acestui locaş a avut loc după cucerirea Cetăţii Chilia, în ianuarie 1465. În cronicile vremii, imediat după relatarea izbânzii de la Chilia, se menţionează lapidar că, la 10 iulie 1466, Ştefan-vodă (1457-1504) a început să zidească Mănăstirea Putna, cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Mănăstirea a fost sfinţită la 3 septembrie 1470.

Muzeul din cadrul complexului monahal de la Putna este unul dintre cele mai bogate şi valoroase din ţară, păstrând multe obiecte de la Ştefan cel Mare, mănăstirea fiind renumită prin tezaurul său de broderii, ţesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult.