După invazia germană în Polonia, dorind să protejeze Leningradul de un atac dinspre Vest – cu tot pactul de neagresiune pe care îl încheiase cu Germania – URSS a început să emită pretenții asupra diferitelor teritorii din Finlanda, inclusiv o parte din Istmul Karelia (limba de pământ care conferea acces la Leningrad).
Finlanda a rezistat însă la presiunile sovietice. Stalin a răspuns prin implementarea „detaliilor” Pactului Ribbetrop – Molotov, semnat pe 23 august cu Germania, care stipula dreptul părților de a acționa după bunul plac fiecare în sfera sa de influență.
URSS a invadat Finlanda pe 30 noiembrie 1939, după ce Stalin a afirmat că trupele finlandeze au deschis focul asupra celor sovietice.
Finlandezii au uimit lumea întreagă, reușind să respingă ofensiva sovietică inițială, deși rezistența lor se rezuma la un număr mic de soldați (pe schiuri sau pe biciclete!).
Refuzul finlandezilor de a se preda a ținut prima pagină a ziarelor de pe întreaga planetă.
Președintele american Franklin D. Roosevelt a aprobat în regim de urgență un credit de 10 milioane de dolari Finlandei, subliniind că finlandezii erau singurii care își achitaseră integral datoria din Primul Război Mondial către Statele Unite.
Însă, în momentul în care sovieticii au reușit să se regrupeze și să trimită în regiune întăriri masive, rezistența finlandeză era epuizată.
În martie 1940, Finlanda începe negocierile cu URSS și este nevoită să semneze Tratatul de la Moscova prin care cedează controlul asupra Istmului Karelia.
În timp ce tensiunea creștea între Germania și URSS, Finlanda vedea în Hitler un posibil aliat pentru a-și recâștiga teritoriul pierdut.
Trupelor germane li s-a permis accesul pe pământul finlandez, în timp ce Germania se pregătea de invadarea Uniunii Sovietice – un război la care Finlanda s-a alăturat.
Deși trupele finlandeze au capturat zone vaste din Karelia orientală, ele au fost totuși reticente să depășească vechile frontiere din 1939 și să ajute Germania la asediul Leningradului.
Însă înfrângerile suferite de Germania au făcut ca URSS să revină în ofensivă. La scurt timp după înaintarea Armatei Roșii pe Istmul Kareliei, în iunie 1944, președintele finlandez, Risto Ryti, a demisionat.
Aproximativ în aceeași perioadă, Statele Unite au rupt relațiile cu Finlanda, după cereri repetate ca Ryti să renunțe la alianța cu Germania.
Succesorul lui Ryti, Gustaf Mannerheim, a început imediat demersurile pentru un armistițiu cu Uniunea Sovietică. Acesta este semnat pe 19 septembrie 1944.
Finlanda accepta condițiile Tratatului de la Moscova și alungarea trupelor germane de pe teritoriul său.
Ultimul gest de capitulare are loc pe 3 martie 1945, odată cu declarația de război împotriva Germaniei deja muribunde.
