Anul acesta se împlinesc 40 de ani de când viața tot atâtor copii s-a transformat într-o lungă și dureroasă așteptare a taților îmbarcați pe „Independența”, a cărei ancoră nu va mai fi niciodată aruncată în dana portului Constanța. Primul dintr-o serie de șase tancuri petroliere de 150.000 de tone, „Independența” a fost cea mai mare navă construită în România, dimensiunile sale – 302,67 m lungime, 46 m lățime, 22,55 m înălțime și 17,34 m pescaj – aducându-i titlul onorific de navă-amiral a flotei comerciale românești. Construcția sa a debutat la 22 iulie 1976, pe Șantierul naval Constanța, montajul navei durând 10 luni, în întregul proces fiind angrenate 47 de întreprinderi românești. Merită menționat faptul că, deși la momentul respectiv se punea accentul pe economii la sânge, „Independența” a beneficiat de aparatură de navigație din import. Ceremonia de lansare la apă a avut loc pe 27 mai 1977 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, momentul festiv fiind marcat de eșecul botezului, întrucât sticla de șampanie lansată de Elena Ceaușescu nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei. Incidentul a fost trecut cu vederea de oficiali și nu a fost consemnat nicăieri, însă marinarii l-au considerat ca fiind un semn rău, mulți gândindu-se la el ca la un blestem, care – mai devreme sau mai târziu – va lovi tancul petrolier.
Torța care a luminat Bosforul o lună de zile
Problemele „Independenței” au început chiar de la primul voiaj, în iulie ’78, când nava românească a fost la un pas de a se înfige în malul nordic al Bosforului. Necesitatea asigurării economiei socialiste „multilateral dezvoltate” a unor cantități de petrol achiziționat la prețuri extrem de avantajoase din Libia și Irak a făcut ca voiajele navei să se succeadă fără pauză. Pe 6 noiembrie 1979, când a plecat din Libia, „Independența” se afla la cel de-al 19-lea voiaj, sosirea navei în portul Constanța fiind anunțată de căpitanul Dorinel Mihai pentru data de 15 noiembrie, la ora 19. Din păcate pentru căpitan – care se afla la ultimul voiaj la bordul petrolierului – cât și pentru cei 44 de membrii ai echipajului, nava nu va mai ajunge niciodată la destinație. Încărcată ochi cu petrol, „Independența” se afla, la primele ore ale dimineții, în Marea Marmara, deplasându-se spre punctul de întâlnire cu pilotul turc, pentru a tranzita Bosforul spre Marea Neagră. La ora 04:35 – ora Turciei, petrolierul românesc a fost lovit în dreptul tancurilor 3-4 babord de cargoul grecesc „Evriali”. Coliziunea a provocat spargerea tancurilor petrolierului românesc, petrolul fiind deversat în mare, ulterior, nava grecească retrăgându-și prova din carena „Independenței”. Frecarea corpurilor de metal ale celor două nave a provocat însă jerbele de scântei care, în final, aveau să aprindă petrolul. La bordul „Independenței” au loc trei explozii care distrug nava, provocând moartea a 42 de oameni, dintre care 11 nu au mai fost găsiți niciodată. Incendiul a mistuit epava petrolierului timp de 29 de zile, fiind stins cu mari eforturi abia în dimineața zilei de 14 decembrie 1979. Tancul petrolier a fost considerat ca fiind pierdere totală și definitivă, statul român – prin Navrom Constanța, în calitate de proprietar al navei, încasând din partea asiguratorului – ADAS București – puțin peste 60 de milioane de dolari atât pentru „Independența”, cât și pentru încărcătura de la bord. Operațiunile de recuperare ale epavei navei au fost efectuate de către armata turcă pe parcursul a șase ani și a ridicat costuri de circa 18 milioane de dolari. Autoritățile turce au stabilit că vinovat pentru producerea accidentului a fost comandantul cargoului grecesc, Alekos Adamopulos, în vârstă de 29 de ani, care, inițial, a fost pus sub supraveghere și i s-a interzis să părăsească Turcia, ulterior fiind arestat, judecat și condamnat la 20 luni de închisoare, însă perioada de detenție a fost transformată într-o cauțiune de doar 850 dolari…
Navele-soră ale „Independenței”
„Independența” a fost primul tanc petrolier de 150.000 de tone dintr-o serie de șase astfel de nave gigant. Următoarele petroliere au fost – în ordinea părăsirii Șantierului naval din Constanța – „Unirea”, „Libertatea”, „Biruința” și „Oltenia”. Despre ultimul tanc, botezat „Pacea” se știe doar că trebuia să fie finalizat în anul 1982, însă a fost luat la începutul anilor ’80 de o bancă cehoslovacă în contul unei datorii de 10 milioane de dolari a statului român. Dintre celelalte petroliere, doar „Unirea” a mai sfârșit tragic, scufundându-se în octombrie ’82 în Marea Neagră, la circa 40 mile marine sud-sud-est de Capul Caliacra, la 1.400 m adâncime, în condiții de mare liniștită și vizibilitate foarte bună. Lansată la apă la 7 august 1978, „Unirea” a plecat pe 13 octombrie 1982, la ora 3 dimineața spre Egipt pentru a încărca țiței, însă voiajul avea să fie întrerupt trei ore mai târziu de o explozie puternică, urmată de un incendiu violent care a mistuit puntea navei. La ora 09:35, petrolierul se rupe în zona centrală, ulterior acesta înclinându-se 10-15 grade la babord, iar în final se scufundă. În rândul celor 43 de membrii ai echipajului se înregistrează un singur deces, în operațiunile de salvare a acestora fiind implicate opt nave românești, cinci bulgărești, două sovietice, precum și elicoptere din România și Bulgaria.
Ultimele trei tancuri petroliere românești – „Libertatea”, „Biruința” și „Oltenia” – au fost lansate la apă între anii 1981 – 1986. Ulterior, începând cu anii ’90 acestea au navigat departe de țară, sub diferite pavilioane străine, însă fără să aibă incidente majore, până la începutul Mileniului III, când au fost retrase din serviciu. „Libertatea”, rebotezată în 1997 „Histria Prestige”, a fost tăiată la fier vechi în martie 2005 în India, în vreme ce „Oltenia” a fost redenumită între anii 1992 – 1998 de cinci ori, nava fiind declarată pierdere totală în martie 2008. În ceea ce privește petrolierul „Biruința”, acesta este singura navă românească de 150.000 de tone care continuă să se mențină pe linia de plutire și în zilele noastre. Retrasă din serviciu, nava a fost transformată în 2007 într-o rafinărie plutitoare, denumită „Armada Perdana”.
