Două minuni ale Sfântului lumii întregi, Anton de Padova, care cita din 250 de opere scrise de 96 de autori

 

Anton de Padova s-a născut la Lisabona, în Portugalia, pe 15 august 1195.

A fost botezat cu numele Fernando şi a îmbrăţişat mai târziu forma vieţii consacrate a Sfântului Francisc din Assisi, luându-şi numele Anton.

Impresionat de martiriul unor vestitori ai credinţei, a fost însufleţit de dorinţa de a vesti Evanghelia popoarelor din Africa, unde a ajuns în cele din urmă, dar o boală necruţătoare îl aduce înapoi în Europa.

Dobândind o vastă cultură, a fost primul din ordinul său care a predat confraţilor teologia.

Sfinţit preot la Forli, s-a dovedit un predicator excepţional. În discursurile care s-au păstrat până astăzi, sunt citate aproximativ 250 de opere scrise de 96 de autori.

A murit la Padova în 13 iunie 1231.

Biserica Catolică celebrează comemorarea liturgică a Sfântului Anton de Padova, frate din Ordinul franciscan al minorilor conventuali, preot şi învăţător al Bisericii (1195-1231), în fiecare an la 13 iunie.

Puterea acestui sfânt întrece adesea așteptările evlavioșilor care își pun încrederea în el.

Faima de Făcător de minuni ce o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine și azi, și creștinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate.

Icoana lui, prezentă în casele creștine, străjuiește de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului.

Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale.

Sfântul Anton însă este și un strălucit model de sfințenie creștinească. Virtuțile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu și au dat totdeauna putere deosebită rugăciunilor lui.

Se cuvine, deci, ca toți creștinii să-l aibă și ca exemplu de urmat în virtuțile creștinești, pentru ca, imitându-l, să-l înduplece mai ușor a mijloci pentru dânșii la Dumnezeu pentru a le dobândi grațiile cerute.

Iată pentru ce, la datele cele mai însemnate din viața lui, trebuie să unim și îndemnul la imitarea însușirilor sale sufletești, care l-au făcut să fie iubit de Dumnezeu și de oameni și i-au adus mărirea nepieritoare de sfânt cunoscut oriunde; sau cum îl numea Papa Leon al XIII-lea: Sfântul lumii întregi.

Două minuni

Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor Valdensi și în nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul, văzându-i peste măsură de îndărătnici, îi lăsă și merse la malul mării, chemă peștii ca să asculte ei cuvântul lui Dumnezeu.

Și iată că, spre mirarea celor de față, o mulțime mare de pești se apropie de mal și, cu mare luare aminte, ascultă vorbele Sfântului.

Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat, Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-au convertit la credința adevărată.

 

Parteneri