Dosarele Rock’n’Roll. Ziua când FBI a strigat ”I’m a Believer!”

 

Ce alt mod mai bun de a începe un material de vineri decât cu un cântec? Merită să îl ascultați.

Poate că mulți dintre dumneavoastră i-au recunoscut în imagini pe foștii tineri frumoși și liberi de la The Monkees. Cei care nu au auzit de ei, nu au decât să pornească melodia de mai sus pe lângă mamele și bunicile lor și vor vedea cum trupurile lor uită de vârstă și încep să se mlădieze după ritm.

Așa vor afla și generațiile mai tinere că beat-ul e o ”boală” care nu se vindecă niciodată, iar The Monkees fac parte din purtătorii de frunte ai ”virusului”.

Trupa, formată din patru actori pe care îi unea doar contractul cu NBC pentru un serial de comedie inspirat din viața adolescenților, este un exemplu clasic, pentru perioada consumerismului, de reclamă care a ajuns mai celebră decât produsul pe care ar fi trebuit să îl impună publicului.

Serialul s-a lansat în 1966. Personajele centrale erau membrii unei trupe de beat dintr-un orășel american. Bugetul nu a permis angajarea unor dubluri pentru numerele muzicale, așa că actorii Micky Dolenz, Michael Nesmith, Peter Tork și Davy Jones au fost așezați aproape cu forța la instrumente și microfoane.

Ce a urmat încalcă mai toate regulile comerțului. În 1968, serialul a fost oprit de la producție, pentru că nu mai aducea audiență, dar formația The Monkees a rămas un fenomen comercial. Până în 1971, când s-a destrămat din cauza unor orgolii, cei patru au vândut milioane de albume și muzica lor se vinde încă. Din 2010, primii doi au reînființat/înviat trupa și au semnat cu MTV.

Cheia succesului era stilul beat, pe care americanii tocmai îl importaseră, sub forma baloturilor de tone de viniluri cu englezii de la Beatles. Îl ”importaseră” este un termen oarecum greșit, pentru că beat-ul este doar versiunea britanică a rock’n’roll-ului pentru care își vărsaseră de-a valma inspirația și talentul generații de cowboy, jazzmen și bunicii abia eliberați din sclavie ai R’N’B.

Trupa a avut succes aproape imediat după lansare. Primul episod din serial a fost difuzat pe 12 septembrie 1966, iar pe 31 decembrie, trupa era pe primul loc în topul Billboard, cu piesa unei tinere speranțe a acelor vremuri, Neil Diamond! ”I’m a Believer” a rămas pe acea poziție până spre sfârșitul lui februarie 1967.

Pe 26 martie 1967, FBI avea deja o lucrare pe numele celor patru tineri actori/muzicieni. Motivul este halucinant și îl aflăm abia acum, când FBI a desecretizat șapte file din dosarul deschis în martie, acum 52 de ani, și l-a închis pe 26 iunie 1967. Agenții verificau dacă The Monkees foloseau mesaje subliminale pentru a lupta împotriva politicii Casei Albe.

Înainte de a traduce un fragment din motivul investigației trebuie spus că filele fac parte dintr-un dosar mai mare, care acorda atenție nu numai fenomenului rock, ci tuturor mișcărilor sociale care se opuneau intervenției militare americane din Vietnam.

În memoranduul FBI se spune: ”Acest serial, care a avut ceva succes, este despre patru tineri care sunt costumați  ”gen beatnik” și se adresează cu prioritate pieței adolescenților. În timpul ultimelor săptămâni, cei patru au organizat turnee în SUA.”

Trebuie spus și că documentele conțin pasaje întregi păstrate secrete. De fapt, mai mult de jumătate din act este clasificată în continuare. Sesizarea s-a făcut în urma apariției unui reportaj despre un concert din Los Angeles al trupei. Constatările reporterilor erau acum relatate de agentul care propunea verificări suplimentare:

” (…) că la acel concert The Monkees era folosit un dispozitiv care seamănă cu un ecran aflat în spatele interpreților care foloseau diverse instrumente și cântau ca un ”combo”. În timpul concertului, mesajele subliminale afișate pe ecran au fost caracterizate de (…) drept ”inovații de natură politică de stânga”. Aceste mesaje și fotografii erau instantanee de la revoltele din Berkeley, mesaje anti-SUA, mesaje despre războiul din Vietnam, revoltele rasiale din Selma, Alabama și multe altele care au fost primite nefavorabil de public.”

 Documentul nu permite citirea măsurilor dispuse, iar FBI spune că mai există o lucrare pe numele celor de la The Monkees, legată de protestele anti-Vietnam, dar ea nu poate fi desecretizată.

Înșiruirea de ”mesaje” de mai sus este, de fapt, o radiografie aproape completă a mișcărilor sociale din America acelor ani: proteste studențești, mesaje anti-sistem din artă, anti-război și mișcările pentru egalitate ale populației de culoare. Cum să rateze FBI ocazia de a investiga ?

Foto: Wikipedia

Parteneri