Online

Cele şase luni ale domniei în Albania a NEPOTULUI Reginei Elisabeta a României

 Cătălin Pena
Cele şase luni ale domniei în Albania a NEPOTULUI Reginei Elisabeta a României

După războaiele balcanice, Marile Puteri au decis formarea unui stat albanez, iar Regina Elisabeta a României a reuşit să-l impună pe nepotul său Wilhelm de Wied ca principe al Albaniei.

German protestant dintr-o veche familie nobiliară, Wilhelm de Wied avea avantajul că nu era nici ortodox, nici catolic, nici musulman, cele trei confesiuni existente în Albania. La 7 martie 1914, noul principe Wilhelm de Wied (1876-1945) împreună cu soţia sa, Sophie von Schönburg-Waldenburg, şi cei doi copii ai lor au ajuns la Durrës, unde-i aştepta o casă cu două etaje situată în central oraşului. Înainte de a pleca spre Albania pentru a-şi lua în primire tronul, Wilhelm a trecut pe la Sinaia, unde s-a sfătuit cu Nicolae Iorga.

Domnia sa a durat doar şase luni, din martie pana ;n septembrie 1914, când  a părăsit noua sa ţaAlbania era la acea vreme o ţară înapoiată chiar şi pentru standardele Europei de est. Speranţa de viaţă la bărbaţi era de 38 de ani, malaria făcea ravagii, nu exista sistem bancar, vreun port de Doamne-ajută sau o universitate. Calea ferată era un vis mult prea îndepărtat. Administraţia moştenită de la otomani funcţiona doar pe bază de mită.

Ţara era înconjurată de state care voiau fiecare o halcă din ea. Grecia râvnea sudul, iar Serbia nordul pentru ieşirea la Adriatica. Italia o vedea ca poarta sa spre Balcani. Austro-Ungaria era prietenoasă cu noul stat doar pentru că nu dorea prezenţa sârbilor, grecilor şi italenilor pe acea coastă a Adriaticii.

Albania era împărţită în clanuri, care vânau puterea. Cel mai puternic lider era Essad Paşa care se considera îndreptăţit să se proclame rege. Wilhelm a făcut imprudenţa de a-l numi pe Essad ministru de război, ceea ce avea să-i grăbească căderea. Acesta a acceptat bani din Italia pentru a finanța o revoltă și a organiza o lovitură de stat împotriva lui Wilhelm. A fost arestat la 19 mai 1914, judecat pentru trădare și condamnat la moarte. Doar intervenția guvernului italian i-a salvat viața, plecând în exil în Italia. Izbucnirea primului război mondial i-a adus şi mai multe probleme prințului Wilhelm, deoarece Austria-Ungaria i-a cerut să trimită soldații albanezi care să lupte alături armata ei. Când a refuzat, invocând neutralitatea Albaniei parafată în Tratatul de la Londra, Viena i-a tăiat finanţare pe care i-o promisese. Cu Albania în stare de război civil din iulie 1914, Grecia ocupând sudul țării, iar marile puteri fiind deja în război între ele, regimul său s-a prăbușit, așa că prințul William a părăsit țara la 3 septembrie 1914, îndreptându-se inițial spre Veneția, apoi înrolându-se în armata germană. În ciuda părăsirii Albaniei, a insistat asupra faptului că a rămas șef de stat. În proclamaţiaa sa, el a informat poporul că "el a considerat necesar să se absenteze temporar".

Albania a fost declarată republică la 31 ianuarie 1925, încheindu-se oficial domnia lui . A murit la Predeal, unde se stabilise împreună cu familia din 1925, lăsându-l pe fiul său, prințul Carol Victor, ca moștenitor al pretențiilor sale albaneze. Este înmormântat în Biserica Luterană din Bucureşti. Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric