German protestant dintr-o veche familie nobiliară, Wilhelm de Wied avea avantajul că nu era nici ortodox, nici catolic, nici musulman, cele trei confesiuni existente în Albania.
La 7 martie 1914, noul principe Wilhelm de Wied (1876-1945) împreună cu soţia sa, Sophie von Schönburg-Waldenburg, şi cei doi copii ai lor au ajuns la Durrës, unde-i aştepta o casă cu două etaje situată în central oraşului.
Sfatul lui Iorga
Înainte de a pleca spre Albania pentru a-şi lua în primire tronul, Wilhelm a trecut pe la Sinaia, unde s-a sfătuit cu Nicolae Iorga.
Domnia sa a durat doar şase luni, din martie până în septembrie 1914, când a părăsit noua sa ţară.
Albania era la acea vreme o ţară înapoiată chiar şi pentru standardele Europei de est.
Speranţa de viaţă la bărbaţi era de 38 de ani, malaria făcea ravagii, nu exista sistem bancar, vreun port de Doamne-ajută sau o universitate.
Calea ferată era un vis mult prea îndepărtat.
Administraţia moştenită de la otomani funcţiona doar pe bază de mită.
Înconjurați de neamuri pofticioașe
Ţara era înconjurată de state care voiau fiecare o halcă din ea.
Grecia râvnea sudul, iar Serbia nordul pentru ieşirea la Adriatica.
Italia o vedea ca poarta sa spre Balcani. Austro-Ungaria era prietenoasă cu noul stat doar pentru că nu dorea prezenţa sârbilor, grecilor şi italenilor pe acea coastă a Adriaticii.
Albania era împărţită în clanuri, care vânau puterea.
Cel mai puternic lider era Essad Paşa care se considera îndreptăţit să se proclame rege.
Wilhelm a făcut imprudenţa de a-l numi pe Essad ministru de război, ceea ce avea să-i grăbească căderea.
Acesta a acceptat bani din Italia pentru a finanța o revoltă și a organiza o lovitură de stat împotriva lui Wilhelm.
A fost arestat la 19 mai 1914, judecat pentru trădare și condamnat la moarte.
Doar intervenția guvernului italian i-a salvat viața, plecând în exil în Italia.
Direcția Veneția
Izbucnirea primului război mondial i-a adus şi mai multe probleme prințului Wilhelm, deoarece Austria-Ungaria i-a cerut să trimită soldații albanezi care să lupte alături de armata ei.
Când a refuzat, invocând neutralitatea Albaniei parafată în Tratatul de la Londra, Viena i-a tăiat finanţare pe care i-o promisese.
Cu Albania în stare de război civil din iulie 1914, Grecia ocupând sudul țării, iar marile puteri fiind deja în război între ele, regimul său s-a prăbușit, așa că prințul William a părăsit țara la 3 septembrie 1914, îndreptându-se inițial spre Veneția, apoi înrolându-se în armata germană.
În ciuda părăsirii Albaniei, a insistat asupra faptului că a rămas șef de stat. În proclamaţiaa sa, el a informat poporul că „el a considerat necesar să se absenteze temporar”.
Albania a fost declarată republică la 31 ianuarie 1925, încheindu-se oficial domnia lui.
A murit la Predeal, unde se stabilise împreună cu familia din 1925, lăsându-l pe fiul său, prințul Carol Victor, ca moștenitor al pretențiilor sale albaneze.
Este înmormântat în Biserica Luterană din Bucureşti.
