Cei care dădeau astfel de spectacole erau nu numai măscăricii, ci și ceaușii.
Pe lângă ei mai erau „șeitarii”, în număr de patru, care erau aleși tot dintre ceauși, având rolul de a deschide alaiul domnesc, costumați cu căciuli mari de blană tigru, iar în spate le atârna o coadă de vulpe; în fața căciulii aveau oglinzi, la brâu pistoale, iar în mână toporașe.
Modul lor de a-i distra pe domnitor și boieri era acela de se strâmbau în fel și chip la oamenii întâlniți pe drum.
Genul acesta de divertisment a fost la modă la Curtea Domnească până la începutul secolului al XIX-lea, mai exact până în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, ca pe urmă să dispară.
Sursa: Dr. Lelioara Zamani, Ceremonii și loisir la Bucureștii în timpul domnilor fanariote
