Erau așezați în jurul unor mese normale cu scaune împrejur, iar mâncarea se servea pe farfurii, având alături furculițe, cuțite, solnițe, servicii de oțet și undelemn, toate venite din fabrici englezești, la lumina unor sfeșnice bătute în pietre prețioase.
Felurile de mâncare erau impresionante ca număr și cantitate. Pe lângă acestea, musafirii mai aveau parte și de dulcețuri, șerbet și cafea.
Mai puțin plăcută oaspeților apuseni era muzica turcească (meterhaneaua), nelipsită de la nicio masă, fiind parte a ceremonialului domnesc.
Meterhaneaua, executată de mehteri sau muzicanți turci, sub conducerea unui mehter-bașa, răsuna de câte ori domnitorul se punea la masă, cântând în mod regulat și în fiecare după amiază, la asfințit.
Muzica turcească, ce avea în compunere tobe, trâmbițe, surle, talgere, fluiere etc., era după părerea musafirilor foarte stridentă și lipsită de melodicitate fiind preferat taraful de lăutari țigani, care încântau cu adevărat auditoriul.
Alexandru Moruzi își primea și el oaspeții cu mare fast, cu predilecție în grădina unde se afla Cișmeaua lui Mavrogheni, împărțind și daruri de preț.
La baluri cânta bineînțeles meterhaneaua, dar și lăutarii, grădina fiind luminată cu lampioane și, spre delectarea participanților, se organizau și focuri de artificii.
Domnitorii fanarioți aveau și câte un măscărici sau doi la curte, care îi desfăta pe ei și boierii lor cu glume și giumbușlucuri, susținând adesea adevărate spectacole, îndeosebi cu farsa turcească numită „caraghioz” – care era un joc de marionete
