Discuții aprinse în Parlamentul elvețian! Renunță țara la celebra sa neutralitate?
Cel puțin până acum. Potrivit seriei de studii „Securitate”, comandate de Ministerul Apărării, pentru prima dată și din cauza războiului din Ucraina, mai mult de jumătate din populația ţării susține apropierea de NATO. 55% dintre elveţieni au aprobat o astfel de strategie în ianuarie, data sondajului, cu 10 puncte procentuale mai mult decât în anul anterior. 53% au fost de părere că neutralitatea face posibilă planificarea apărării militare a Elveției împreună cu NATO. Două treimi dintre respondenți se opun în continuare aderării la NATO, iar 91% se declară în favoarea neutralității, dar acest procent a fost redus cu 6% pentru prima dată de la seria statistică.
În 2021, 71% dintre cei chestionați credeau că neutralitatea asigură faptul că Elveția nu se implică în niciun conflict internațional, dar astăzi doar 55% cred acest lucru, ceea ce înseamnă că acest concept elvețian de neutralitate devine semnificativ mai maleabil.
Articolul 185 din Constituția Elveției afirmă: „Consiliul Federal va adopta măsuri pentru a proteja securitatea externă, independența și neutralitatea Elveției”, dar conceptul de neutralitate la care face aluzie este cel acordat de Congresul de la Viena din 1815 și nu a fost dezvoltat, ci interpretat de atunci după cum convenea politicii. Invadarea rusă a Ucrainei a pus această interpretare la încercare și nici măcar membrii guvernului nu sunt de acord cu privire la interpretarea corectă.
„Niciunul dintre omologii mei nu înțelege că împiedicăm alte țări să aprovizioneze Ucraina cu arme și muniții de care armata sa are nevoie urgent, nu înţelege faptul că Elveția nu își folosește marja de manevră în ceea ce privește politica de neutralitate”, a spus, săptămâna trecută, în faţa Societății Elvețiene a Oficialilor, ministrul Apărării, Viola Amherd.
Președintele federal Alain Berset s-a grăbit să răspundă a doua zi că „tocmai pentru că suntem neutri și nu permitem armelor să intre în zonele de război, putem face multe pentru acest continent: armele elvețiene nu trebuie folosite în războaie”. Și a criticat „frenezia războiului” în care, în opinia sa, au căzut și alte țări europene.
Un proiect de lege care permite livrările indirecte de arme tocmai a eșuat în Parlamentul elvețian
Grupul german Rheinmetall nu are voie să ia vechile tancuri Leopard din depozitele naționale și să le ducă în Ucraina. Pe 8 martie, Consiliul Național a votat cu o majoritate restrânsă pentru a permite livrările de arme, dar numai dacă Consiliul de Securitate al ONU condamnă atacul rusesc asupra Ucrainei, ceea ce este imposibil în practică din cauza dreptului de veto al Rusiei. În consecinţă, solicitările de livrări indirecte din partea Spaniei și Danemarcei, de exemplu, au fost respinse. Dar cel puțin votul a fost pozitiv, acolo unde în urmă cu un an ar fi fost ceva de neconceput.
„Conceptul de neutralitate a evoluat și ar permite cu siguranță acest transfer de arme astăzi”, consideră Thomas Cottier, profesor de drept internațional la Berna, „principiul că ambele părți în conflict trebuie tratate în mod egal a devenit învechit odată cu interzicerea forței în paragraful 2 al articolului 4 din Carta ONU”.
Faptul că elvețienii încep să se îndrepte încet spre o neutralitate mai poroasă nu se datorează unor motive legale, ci o fac mai degrabă pentru că se tem să îşi facă din Statele Unite un dușman. Ambasadorul american la Berna, Scott Miller, a criticat că Elveția nu a blocat între 50.000 și 100.000 de milioane de euro în conturile oligarhilor ruși. „Sancțiunile sunt la fel de puternice ca voința politică din spatele lor”, a spus el, „trebuie să găsim, să înghețăm și să confiscăm, dacă este posibil, cât mai multe bunuri [ale ruşilor – n.tr.] pentru a le pune la dispoziția Ucrainei”. Și deși atitudinea guvernului elvețian i se pare insuficientă, el salută faptul că „populația elvețiană iese în stradă în număr mare pentru a-și exprima sprijinul pentru Ucraina și acest lucru este emoţionant”.
