Dirijabilul Akron care avea 7 mitraliere și transporta 5 avioane se prăbușește în Atlantic. Zeci de morți

 

Puţine au fost dirijabilele care în timpul Primului Război Mondial nu şi-au încheiat cariera în mod tragic.

Și după război catastrofele s-au ţinut lanț: Dixmude; R. 101, dirijabilul englez care îngroapă sub scheletul lui zeci de vieţi; Schenandoah; dirijabilul „Italia” înmormântat pentru vecie în giulgiul alb al zăpezilor de la Polul Nord…

Pe 4 aprilie 1933, agenția de știri Rador transmitea din NewYork: „Dirijabilul Akron a căzut în mare, în larg de New Jersey. Pe bordul dirijabilului se aflau în momentul accidentului 77 pasageri”. 73 de oameni au murit.

În anul 1928, Aeronautica Statelor Unite, lansează un concurs pentru construirea a două mari dirijabile.

Comanda este obţinută de Societatea „Goodyear Zeppelin Corp” Akron-Ohio. Niciunul din hangarele de atunci acum nu putea să adăpostească construirea unui asttel de dirijabil şi în acest scop se începe montarea unui nou hangar, care este terminat în 1929.

Aeronava era de forma Zeppelinului german, cu o capacitate de 184.000 metri cubi şi botezată „Akron Z. H. V”, după numele oraşului unde a fost construită.

Construcţia şi pregătirile primului zbor au ţinut până la 24 septembrie 1931, când părăseşte solul, având la bord 113 pasageri. Realizarea acestei gigantice aeronave se datorează inginerului dr. Arnstein, secondat de un corp de ingineri de veche rutină şi bine specializaţi la Friedrichshafen.

În comparaţie cu Graf Zeppelin, era mai lung cu 3 metri şi aceasta din cauza coeficientului de fineţe — raportul lungimii fată de diametru.

Era lung de 239,3 metri şi cu un diametru de 40 m. Gol, cântărea 160 tone!

Armătura a fost complet rigidă şi corespundea principial cu a dirijabilului german,formată din 15 cercuri transversale, legate prin grinzi longitudinale şi întărite prin cabluri de oţel.

Distanţa intre cercurile principale era de 22 metri, iar între ele se mai găseau alte trei inele intermediare.