Georges Pompidou a fost prim-ministru între 1962 și 1968, apoi preşedinte al Franţei în perioada 1969-1974.
S-a născut la 5 iulie 1911, la Montbondif, departamentul Cantal, în regiunea Auvergne. A absolvit Şcoala Normală Superioară, a fost profesor de literatură, predând atât la Marsilia, cât şi la Paris.
Însărcinat diplomatic în cadrul cabinetului generalului de Gaulle (1945-1946), a deţinut ulterior înalte funcţii în stat, precum raportor la Consiliul de Stat (1946), director general al Băncii Rothschild (1956-1962).
Din iunie 1958 până în ianuarie 1959, a fost director al cabinetului generalului de Gaulle, apoi membru al Consiliului Constituţional (1959-1962).
Prim-ministru
La 14 aprilie 1962, a fost numit prim-ministru, în locul lui Michel Debre. După realegerea generalului de Gaulle, ca preşedinte în 1965, a deţinut în continuare funcţia de prim-ministru.
A semnat cu principalele federaţii sindicale acordurile de la Grenelle, ca urmare a crizei din mai 1968.
La 15 iunie 1969, Georges Pompidou a fost ales în funcţia de preşedinte al Franţei în cel de-al doilea tur de scrutin, cu peste 11 milioane de voturi.
Pompidou a condus Franţa, avându-i succesiv ca prim-miniştri pe Jacques Chaban Delmas (1969-1972) şi Pierre Messmer (iulie 1972-1974).
Primii ani ai mandatului său de preşedinte al Republici Franceze au fost marcaţi de succesul referendumului privind ratificarea tratatului referitor la aderarea Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană, aprilie 1972.
În plan naţional, Georges Pompidou a făcut din preşedinţia sa un punct culminant pentru industrializarea ţării.
El a subliniat necesitatea modernizării structurilor, rămânând în acelaşi timp preocupat de păstrarea soldurilor majore.
Pasionat şi devotat ataşamentului său faţă de artă şi dorind să asigure cunoaşterea acesteia de către cât mai mulţi oameni, Pompidou a înfiinţat un Centru de artă contemporană în Paris, care în prezent îi poartă numele. Georges Pompidou a publicat, printre altele Anthologie de poesie francaise (1961), Le Neoud gordien (1974).
A murit la 2 aprilie 1974 de leucemie, când încă era în funcția de președinte.
