Dan Geblescu se trăgea din vechea familie a Gebleștilor, proprietari ai moșiei Brabova din județul Dolj. Cula Geblescu din această localitate aparținuse tatălui său, Constantin.
După terminarea studiilor la Paris a intrat în cariera diplomatică în iunie 1924, fiind numit imediat Ataşat de Legațiune la Paris, sub ordinele unuia din cei mai străluciti diplomați români: C. Diamandi, căruia i-a purtat toată viața o profundă admirație.
În noiembrie 1926, se prezintă la examenul de secretar și este înaintat Secretar de legație clasa III-a, continuându-și misiunea tot la Paris.
Este transferat apoi la Legațiunea Română din Olanda, apoi ca Prim Secertar de Legațiune la Belgrad.
Ajunge la Legațiunea României din Budapesta, unul din posturile cele mai importante și dificile pentru țară, în condițiile Dictatului de la Viena. După Arbitrajul de la Viena este însărcinat cu înființarea Consulatului de la Cluj – până la numirea unui titular. Aici Dan Geblescu și-a dat toată măsura excepționalelor sale calități diplomatice.
După război alege calea exilului și ajunge în Franța, iar din 1953 s-a stabilit la Madrid, unde a jucat un rol activ în toate activitățile comunității românești din Spania.
Trăia din traduceri care îi aduceau prea puțin ca să poată să-şi permită o existenţă normală. Era veșnic încolțit de mizerie, dar niciodată nu se plângea de sărăcia și lipsurile lui. A rămas până când a închis ochii un domn, un senior, o apariție filozofică și binevoitoare față de toată lumea.
S-a stins la Madrid în 26 noiembrie 1968, cu discreția și sfiiciunea care l-au caracterizat toată viața.
Opera sa de căpătâi, ,,Chestiunea Basarabiei si relațiile româno – sovietice [1917-1934]’’, a fost reeditată după revoluție, la peste 70 de ani după ce văzuse lumina tiparului pentru prima dată.
Cula familiei Gebelescu din Brabova este în renovare
