Diplomat român, propus la Premiul Nobel pentru Pace, redactor al Convenției ONU care a fost pusă în aplicare după 50 de ani. Documente

 

Una dintre convențiile internaționale marcante adoptate Adunarea Generală ONU avea să fie pusă în aplicare abia după 50 de ani.

Esta vorba Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, adoptată de Adunarea Generală ONU în data de 9 decembrie 1948, la redactarea căreia o contribuție importantă a avut diplomatul român Vespasian V. Pella.

Adoptată ca urmare a Holocaustului, Convenția a fost pusă în aplicare pentru prima dată abia după 50 de ani, în 1998.

Ideile diplomatului român au fost înaintea epocii în care a trăit, iar arhitectura instituțională a ONU poartă amprenta lui Vespasian Pella, reprezentând visul pe care acesta si-a clădit cariera, într-o perioadă de incertitudini și schimbări radicale in relațiile internaționale.

A scăpat de epurarea comunistă

Vespasian Pella, a fost unul dintre cei doar câțiva diplomați ai vechiului regim care și-a continuat o perioadă activitatea după epurarea din noiembrie 1947, fiind pensionat la cerere la 1 noiembrie 1948, din cauza stării precare de sănătate.

A rămas la New York, unde a și murit 4 ani mai târziu.

Vespasian V. Pella a fost un eminent profesor, ilustru jurist și diplomat român (4/17 ianuarie 1897-24 august 1952). A studiat la Facultatea de Drept din Iași și a obținut diploma de Doctor în drept la Universitatea din Paris în 1920, cu teza „Des incapacités résultant des condamnations pénales en droit international”.

Volumul La criminalité collective des États et le droit pénal de l’avenir (1925) a fost elogios apreciat în societatea academică europeană, iar autorul a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1926, pentru promovarea pacifismului și a răspunderii colective a statelor.

Totodată, Vespasian Pella a fost primul care a schițat o definiție mai cuprinzătoare a agresiunii, fiind și artizan al Convenției pentru prevenirea și reprimarea terorismului (1937).

Cel mai cunoscut este proiectul constituirii unei instanțe penale internaționale, pe care l-a sustinut încă din 1928.

”Aranjamentul de la Sinaia”

În calitate de preşedinte al Conferinţei Diplomatice care avea să dezbată regimul Dunării maritime, Vespasian Pella și-a asumat dificila sarcină de a apăra poziţiile câştigate de România prin ”Aranjamentul de la Sinaia” din 18 august 1938, când s-a obținut instituirea suveranităţii româneşti la gurile Dunării în raport cu Conferința Europeană a Dunării (CED), dar şi de a salva CED şi a menţine caracterul de fluviu internaţional al Dunării.

V. Pella a reuşit să impună partenerilor de negocieri germani, apoi şi celor sovietici, principiul provizoratului în modificarea regimului Dunării, invocând starea de război în Europa.

În 1942 Germania a mai încercat să schimbe regimul Dunării maritime prin desfiinţarea CED şi crearea unei Comisii unice a riveranilor pentru Dunăre, fără URSS, care pierduse calitatea de riveran după eliberarea Basarabiei.

Nici de această dată nu s-a ajuns la un acord, deoarece punctele de vedere complet opuse nu au putut fi conciliate. Vespasian Pella a susţinut atunci ca problema desfiinţării CED să fie amânată până la sfârşitul războiului.

Foto: Conferința Dunării de la București din 1940. Vespasian V Pella este al doilea din dreapta, șezând la masa

Sursa: Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe