A predat la Academia Mihăileană din Iași. A publicat în revistele vremii studii de lingvistică, latinizante și puriste, fiind, în această privință, un precursor al lui Aron Pumnul, precum și studii de istorie și de folclor.
A fost unul dintre promotorii învățământului național din Moldova și al mai multor manuale didactice.
În istoriografia română,ocupă un loc important în mișcarea pașoptistă.
Săulescu, pe atunci profesor de filologie și de istorie în școlile publice și director al tipografiei mitropolitane, a fost însărcinat în 1834 cu copierea și tipărirea manuscriselor lui Dimitrie Cantemir, trimise la cererea mitropolitului Moldovei Veniamin Costache de către Ministerul Afacerilor Străine rus la Consulatul Rus din Iași. A murit în 1875.
În 1833, a publicat, la Iași. „Grammatică românească seau Observații grammaticești asupra limbei românești pentru scoalele normale și ghimnaziale. Compusă de D. Gheorghie Seulescul, profesorul filologhiei în ghimnazia națională din Mănăstirea S[finții] O. Tri-Erarhi”, din care redăm în continuare:
„Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului Sucevii și Moldavei D. D. Veniamin Costachi, cavaleriu epitropu al scoalelor publice și patron lietaraturei naționale.
Spre semnul adâncei sale încunoștințe dedică această parte a grammaticei moldoromânești. Autoriul.”
„Înalt Preasfințite Arhipăstoriu,
Literatura dacoromană în curgere de vecuri, dela discălecarea coloniilor Romane la 105. A. H. au înotat în ocheanul timpurilor noianuri de pericole, și de inviforările urgitoarelor fortuni repezită, veni graiul Românesc și împreună nația aproape de a se înmormânta în genuchile perzerei și a stângerei dintre limbele Evropei, din acărora preanobilă împărătească viță Romană se trage; încât plăgile struncinărei de abie vecuri faboritoare le vor pute vindeca.
Însă preaputernica mână guvernătoare soartei vecurilor și a națiilor, puind stavilă nenorocitelor pentru noi perioade, răsări întimpurile de față aurora unei mai fericite epohe pentru literatura și nația noastră, încredințind Voă toiagul arhipăstoriei patriei […]”
Întroducere
Grammatica este o măestrie, ce ni mvață bine a ceti, a scrie, a înțelege și a vorbi între o limba.
Părțile îmvățăturei grămaticale sânt cinci:
- Ortoepia, regulele dreptei sillabiri.
- Prosodia, regulile dreptei respunderi.
- Ortografia, regulile dreptei scrieri.
- Etimologhia, ce ni mvață a cunoaște părțile cuvântului, adecă rădăcina din care se trage, statul și mutările fiește căruia cuvânt.
- Sintaxul, ci ni mvață regulele compunerei părților cuvântului după firea însușirea grăirei unui poporu.
