Scriitorul Edmond de Goncourt s-a născut la Nancy, pe 26 mai 1822, într-o familie din Goncourt, în Haute-Marne, ca fiu al lui Marc-Pierre Huot de Goncourt şi al lui Annette Cécile Guerin, mici aristocrați.
Tatăl său era fost ofițer de cavalerie și comandant al escadrilei în Armata Mare a lui Napoleon I, iar bunicul său Jean-Antoine Huot de Goncourt fusese deputat în Adunarea Națională din 1789.
Gânduri de sinucidere
Edmond de Goncourt a studiat la Colegiul Henry IV, apoi la Colegiul Bourbon (în prezent Condorcet), din Paris şi a urmat cursurile Facultăţii de drept între 1842-1844.
După moartea mamei lor în 1848, frații au moștenit un venit care le-a permis să trăiască independent și să-și urmărească carierele artistice. Edmond a reușit să părăsească serviciul de Trezorerie care îl făcuse să se gândească la sinucidere.
Împreună cu fratele său mai mic, Jules de Goncourt, a fost prieten cu Ivan Tourgueniev, Paul Gavarni, Gustave Flaubert, Alphonse Daudet, Émile Zola, Guy de Maupassant şi Théodore de Banville, dar şi de alţi artişti.
Ca frații
A scris împreună cu fratele său, Jules Alfred Hout de Goncourt, într-o desăvârşită armonie, studii istorice în care învie minuţios şi documentat viaţa secolului al XVIII-lea.
Scriitor naturalist, Edmond de Goncourt a fost elaboratorul planului şi al schemei operelor.
Au scris mai târziu şi romane realiste, care au contribuit la formarea esteticii lui Emile Zola.
În 1852, Edmond și fratele său au fost acuzați de „ultraj împotriva moralității publice” după ce au citat într-un articol poezia erotică a Renașterii. Au fost achitați în cele din urmă.
Edmond era fascinat de arta rococo și japoneză. De asemenea, a colecționat cărți rare.
Casa fraților de la Auteuil, pe care au cumpărat-o în 1868, a fost o vitrină pentru colecția lor de artă franceză și orientală din secolul al XVIII-lea.
Edmond a descries casa și interioarele sale în cartea sa din 1881 „La Maison d’un Artiste”.
Frații au publicat eseuri despre arta secolului al XVIII-lea într-o serie numită „L’Art du XVIIIe siècle”, care a reînviat aprecierea pentru Rococo.
Fraţii Goncourt au dat o mare atenţie documentării după natură.
Au întreprins călătorii de cercetare pentru a zugrăvi mai bine locurile unde trăiesc personajele.
Au fost interesaţi în special de moravurile societăţii: viaţa burgheziei înstărite, a scriitorilor, a spitalelor etc.
O importanţă deosebită o are „Jurnalul intim”, completat împreună de cei doi din 1851, din care Edmond a publicat fragmente după moartea fratelui său.
Au compus, din 1850, lucrări de istorie, în special de pictură. Treptat, munca de colaborare a celor doi fraţi s-a diversificat şi au început să scrie romane naturaliste.
Dintre opere, menţionăm:
Portrete intime ale secolului al XVIII-lea (1857), Arta secolului al XVIII-lea (1859-1870), Charles Demailly (1860), Soeur Philomene (1861), Germinie Lacerteux (1865), La Fille Élisa (1877), Les Freres Zemganno (1879) et Chérie (1884).
Din iniţiativa celor doi fraţi, a fost întemeiată Academia Goncourt care conferă anual un premiu, tinzând să distingă un scriitor tânăr şi talentat. Edmond de Goncourt a murit la 16 iulie 1896 şi a fost înmormântat alături de fratele său mai mic, Jules, mort în 1870 de sifilis la 39 de ani, la Paris, în cimitirul Montmartre.
