Bisexuală, are relații de amor cu Valtesse de La Bigne sau cu Émilienne d’Alençon.
În 1899 o întâlnește pe „Nathalie, un dar din cer, (…) o rază luminoasă și subtilă care aurește totul în calea ei”, dar „Nathalie e o inconstantă, care știe să fie atât de fidelă în ciuda infidelităților ei”.
Nathalie Clifford Barney, o americancă de 23 de ani, devine poetesă și romancieră. I s-a prezentat deghizată ca paj florentin, iar personajul nostru a făcut o adevărată pasiune pentru tânăra femeie.
Aventura lor a durat un an, iar Nathalie devine repede infidelă începând o relație cu poeta Renée Vivien.
A povestit legătura ei cu Natalie (personajul Flossie) într-o carte intitulată Idylle saphique care a apărut în 1901 și a fost un mare succes de librărie.
Prințesă Ghika
În 1908, la apogeul carierei sale, la aproape patruzeci de ani, s-a întâlnit cu prințul român Georges Ghika, nepotul reginei Natalia a Serbiei, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea, nobil fără nici un ban.
Ei se căsătoresc la 8 iunie 1910 la biserica Saint-Philippe-du-Roule. A doua zi, nunta se află pe prima pagină din New York Times:
„Dat fiind că averea ei este infinit superioară, Georges Ghika, marele senior, a cerut separarea bunurilor”.
În 1914, moartea singurului ei fiu, din prima căsătorie, o va afecta foarte mult, după cum scrie mai târziu în jurnalul ei:
„Durerea mea cea mai mare, cea care aproape că m-a ucis, m-a făcut să-mi pierd mințile (am stat cincisprezece luni într-un casă de sănătate), a fost moartea fiului meu, singurul meu copil, aviatorul Marc Pourpe, voluntar care a căzut în luptă la 2 decembrie 1914, aproape de Villers-Bretonneux”.
Din 1920 ea se împrietenește cu Max Jacob pe care îl primește împreună cu soțul ei, în casa lor din Roscoff.
La Roscoff vine adesea și Jean Cocteau „aducând prieteni cu el”.
Mariajul lor este perfect fericit tip de șaisprezece ani, până când Georges Ghika a părăsit-o brusc în iulie 1926, pentru o tânără artistă de 23 de ani, „minionă și delicată”, Manon Thiébaut, pe care o duce în România.
Pentru a se consola, prințesa formează cu Nathalie Barney și cu Mimy Franchetti – „care reunește toate darurile cerului” – un fel de ménage à trois.
Nathalie va fi subiectul unei povești autobiografice publicate postum: Amants féminins ou la troisième.
Amenințat cu divorțul, prințul sfârșește prin a se întoarcerea la ea, dar relația lor devine dificilă și haotică.
Anne Marie Chassaigne sau Liane de Pougy
Născută pe 2 iulie 1869, Liane de Pougy, căci ea este personajul nostrum, a fost vedetă și dansatoare de cabaret și renumită ca una dintre cele mai frumoase și celebre curtezane din Paris.
Anne Marie Chassaigne s-a născut la La Flèche, Sarthe, Franța. A fost fiica lui Pierre Blaise Eugène Chassaigne, un ofițer de cavalerie, și a soției acestuia, Aimée Marie Gabrielle Lopez, dintr-o familie spaniolă cu tradiție militară.
A fost cea mai mică și singura fată din cei patru copii.
A fost educată la mănăstirea Sainte-Anne d’Auray, în Morbihan, unde a intrat în 1878, la vârsta de nouă ani, și a rămas până în 1885.
Prima căsătorie
La vârsta de 16 ani a fugit cu Armand Pourpe, un ofițer de marină, în cele din urmă căsătorindu-se deoarece ea rămăsese însărcinată. Copilul a fost numit Marc Pourpe iar mama sa a fost, conform părerii lui, „o mamă groaznică”.
Mariajul nu a fost unul fericit. Mai târziu Anne-Marie a scris în memoriile sale că soțul ei a devenit violent din noaptea nunții.
Când cariera lui Armand Pourpe l-a dus la un post în Toulon, Anne-Marie și-a luat drept amant pe Charles-Marie de Mac-Mahon, al 5-lea marchiz de Éguilly.
Decisă să-și părăsească soțul, Anne Marie și-a vândut pianul din lemn de trandafir unui tânăr care a plătit 400 de franci pentru instrument.
În decurs de o oră, Anne Marie se îndrepta spre Paris, lăsându-și copilul cu tatăl său. Odată cu eșecul căsniciei sale, Anne Marie a început să se prostitueze și să consume cocaină și opiu.
Demi-mondenă
La Paris, Anne-Marie ia lecții de dans sub îndrumarea Mme Mariquita. Sub pseudonimul Liane de Pougy, ea începe o carieră de dansatoare de cabaret și rapid devine una din curtezanele în vogă din capitală.
Se împrietenește cu Sarah Bernhardt, care îi oferă câteva lecții în arta dramatică, dar o face să înțeleagă că nu are talent în acest domeniu, sfătuindu-o să „deschidă gura doar pentru a zâmbi”.
Îl întâlnește pe Henri Meilhac, un autor dramatic de succes, septuagenar dar amator de femei frumoase, care cedează farmecelor ei și o propulsează în lumea teatrală prin angajarea ei la Folies Bergère. Debutează în aprilie 1894 în timpul unei „seri care produce vâlvă”.
În 1896 joacă la sala Olympia în pantonima Rêve de Noël puis triomphe, la Folies Bergère în rolul Oriane din Araignée d’or care va fi „marele eveniment al sezonului parizian”.
Bijuteriile lui Rothschild
Printre adoratorii ei se numără Charles de Mac-Mahon, Roman Potocki sau tânărul Maurice de Rothschild care o acoperă cu bijuterii, îi oferă trăsuri și luxul „necesar” pentru viața unei curtezane.
Rivalitatea ei cu Belle Otero contribuie la celebritatea celor două.
