Surprizele din arenă
Sunt puțini care știu că în arenele Romei intrau și femei. Unele erau sclave și au fost forțate să lupte, altele au făcut-o pentru bani și faimă. După cercetarea aprofundată a tuturor izvoarelor, istoricul polonez Dariusz Słapek și-a format o imagine clară despre luptele cu gladiatori.
„Arenele erau, într-adevăr, dominate de bărbați, dar nu numai de sclavi, din când în când apăreau și femei. Prezența lor era neobișnuită, așa că atrăgeau atenția mulțimii”.
Omul de știință de la Universitatea din Lublin spune că este dificil să se determine amploarea acestui fenomen, deoarece foarte puține informații despre acest subiect au supraviețuit până în zilele noastre.
„Este posibil ca aproximativ în anul 22 î.Hr., împăratul Augustus să fi dat o lege conform căreia femeile din elita socială nu puteau participa la jocurile cu gladiatori. Acest lucru este interesant, deoarece sugerează că multe femei au vrut să lupte, ceea ce era împotriva tuturor. standarde și obiceiuri sociale”.
Mai mult, în aceeași perioadă, s-a hotărât ca femeile care înainte puteau urmări luptele de oriunde (înconjurate de bărbați!), aveau acum voie să ocupe locuri în coroana amfiteatrului. Cu toate acestea, există multe indicii că aceste prevederi nu au fost respectate” .
De ce erau femeile dispuse să-și riște viața în arenă?
Potrivit lui Słapek, femeile ar fi fost motivate de dorința de a câștiga faimă sau bani. Fascinația pentru gladiatori ar putea fi, de asemenea, un factor.
„Câștigarea gloriei a fost cu siguranță mai ușoară pentru femei decât pentru bărbați, dat fiind că era o competiție restrânsă. Nu era atât de dificil pentru o femeie motivată să devină vedetă”.
Au existat și sclave silite să lupte
Dar femeile nu au luptat întotdeauna de bună voie în arenele romane. De exemplu, în anul 66 d.Hr., Nero a pus sclave din Etiopia să ucidă fiare în arenă pentru a-l impresiona pe regele Tiridates I al Armeniei.
„În arenele romane, la început au fost femei aduse din afara Imperiului Roman, adesea din regiuni foarte îndepărtate ale Africii. Abia mai târziu femeile din clasele sociale superioare au vrut să lupte în arenă” – explică profesorul Słapek, care susține că în arenă au fost trimise și femei care fuseseră condamnate la moarte.
Femeile probabil se temeau mai puțin de moarte, pentru că – potrivit istoricului – luptau de obicei până la prima rană. „Estimăm că, inclusiv în cazul gladiatorilor bărbați, numai 10 la sută din luptele lor s-au încheiat cu moartea. Baia de sânge pur și simplu nu era profitabilă – luptele de gladiatorii erau mai presus de toate niște spectacole, costul pregătirii gladiatorilor era foarte mare”.
Cu cine luptau femeile?
În mod normal, femeile nu se luptau cu bărbații. Au luptat, însă, cu animalele, dar și între ele. Printre puținele relatări cunoscute despre luptele femeilor în arenă se numără și referă la jocurile din timpul domniei lui Domițian (70-96 d.Hr.), în care, la lumina torțelor, femeile luptau cu pitici. A fost o caricatură a unei lupte adevărate, crede istoricul.
Un basorelief din secolul al II-lea d.Hr. descoperit la Halicarnas (acum în vestul Turciei) înfățișează două femei luptătoare, pe pe numele lor Achillia și Amazon. „Conform inscripției însoțitoare, ambele â au supraviețuit luptei”.
Mai mult, în 1996, la Londra, arheologii au găsit un mormânt bogat de pe la mijlocul secolului I d.Hr. Analizele au arătat că acolo era înmormântată o femeie în vârstă de aproximativ 25 de ani. „Mormântul era situat la marginea cimitirului. Lucrurile găsite în mormânt indică faptul că femeia era gladiator și lupta în amfiteatrul din Londinium” – spune profesorul Słapek. Faptul că mormântul ei se aflas la marginea cimitirului sugerează că femeia încălcase tabu social luptând în arenă. „Deși femeile gladiatori au fost un fenomen marginal, ele au fost prezente în arenele din Insulele Britanice până în Turcia actuală, din secolul I î.Hr. până la sfârșitul jocurilor de la începutul secolului al VI-lea” – e de părere prodesorul Słapek, citat de site-ul Science in Poland.
