Atunci, și-a părăsit patria și s-a retras în pustia Egiptului, unde a fost tuns în monahism.
După o ședere de cinci ani la o mănăstire egipteană, a ajuns la Ierusalim, unde a fost hirotonit preot de către patriarhul Ioan al II-lea și i s-a încredințat spre pază lemnul Sfintei Cruci a lui Hristos.
Pe vremea împăratului Arcadie, murind episcopul Gazei, Sfântul Porfirie a fost sfințit episcop acolo, la cererea clerului și a credincioșilor.
Până atunci, nimeni nu reușise să curețe cetatea Gazei de păgânism.Auzind că vine Sfântul Porfirie, căruia îi mersese vestea, păgânii din Gaza au pus în cale spini, gunoi, au săpat gropi și au făcut focuri care emanau fumuri puturoase, pentru a-l împiedica să ajungă.
Cu ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Porfirie a reușit să-i liniștească pe păgânii din Gaza și, cu bani de la împărăteasa Bizanțului Eudoxia, a înălțat o biserică pe locul unui templu închinat zeilor.
A distrus în total opt temple păgâne, iar Gaza a devenit cetate creștină.
A trecut la Domnul în anul 420, la vârsta de 72 de ani, după 25 de ani de păstorire.
