Online

Constituirea DELEGAŢIEI României care a NEGOCIAT armistiţiul cu URSS în septembrie 1944

 Cătălin Pena
Constituirea DELEGAŢIEI României care a NEGOCIAT armistiţiul cu URSS în septembrie 1944

După 23 august 1944, conducătorii URSS trăgeau de timp cu încheierea armistiţiului cu România, pentru a da timp Armatei Roşii să ocupe cât mai mult din ţară.

Aşa că delegaţia noastră, care s-a deplasat imediat la Moscova, a  fost primită abia pe 12 septembrie. Între timp, Armata Roşie a luat prizonieri în jur de 150.000 de militari români, expediaţi urgent în lagărele bolşevice. În capitala URSS, cei care au semnat armistiţiul au fost: comunistul Lucrețiu Pătrașcanu (foto), ţărănistul Ghiţă Popp, prinţul Barbu Știrbei, care negociase cu Aliaţii în Egipt, şi generalul Dumitru Dămăceanu, aghiotantul Regelui Mihai.

Despre constituirea delegaţiei care a mers la Moscova a povestit, în 1995, Radu Boroș, care ca diplomat în Ministerul de Externe a participat la întrunirea de la Banca Naţională din august 1944.

“După lovitura de la 23 august, când a început bombardamentul Bucureştiului, l-am luat pe ministrul de la Externe Ionel Christu şi l-am dus la mine, la ţară la 20 de km de Bucureşti. Şi acolo, într-o bună seară, vine o maşină din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniștri, să-l cheme pe ministrul Christu, la o întrunire la București. Şi ministrul Christu m-a luat cu el şi ne-am dus la o întrunire care se ţinea în sediul Băncii Naţionale. Acolo erau adunate personalităţi politice. Nu mai îmi amintesc exact cine era, dar ştiu că Ghiță Popp era unul dintre cei care erau prezenţi. Şi acolo s-a discutat despre constituirea unei comisii care să plece la Moscova pentru încheierea Convenţiei de Armistiţiu. Ministrul Christu a fost unul dintre cei care trebuiau să plece. Tot aşa şi Ghiţă Popp. Plecarea trebuia să se facă cât mai urgent. Ei au plecat, dacă nu mă înşel, pe ziua de 26 sau 27 august.

Îmi aduc aminte că au plecat dimineaţa de pe un aeroport de la Popeşti Leordeni, cu un avion al Societăţii LARES. Societatea LARES fusese dispersată şi avea toate avioanele la Boteni, lângă Bucureşti. Şi de acolo a trimis un avion, care la ora șapte dimineaţa a aterizat la Popeşti Leordeni, unde era prezentă comisia care trebuia să plece. Din comisie făcea parte Pătrăşcanu, care era şeful comisiei, Ghiţă Popp  – el se ducea acolo pentru problemele Ardealului, Ionel Christu, pentru problemele de politică generală şi economice, generalul Dămăceanu pentru problemele militare. Nu mai şiu dacă erau şi alţii, de ăştia îmi amintesc eu. S-au suit în avion şi au plecat escortaţi de două avioane româneşti de vânătoare, pentru că trebuiau să treacă pe teritoriul unde nu era încă situaţia sigură. Au plecat direct la Odesa.

Au ajuns la Moscova, unde i-a ţinut până în ziua de 11 septembrie fără să ia nimeni contact cu ei. Îmi povestea Ionel Christu că au fost foarte bine trataţi, foarte bine primiţi. În ziua de 10 septembrie li s-a trimis proiectul Convenţiei de Armistiţiu. S-au consultat între ei, au rămas destul de surprinşi de clauzele Convenţiei de Armistiţiu. S-au întrunit. Comisia era prezidată de Molotov. Au încercat să poarte discuţii şi să obţină unele îmbunătăţiri. Nu au reuşit decât o singură chestiune:  să precizeze că prin tratatul de pace României îi va fi asigurată în totalitate sau în cea mai mare parte Transilvania. Asta mi-a declarat-o Ionel Christu: e singura modificare pe care a obţinut-o. Restul au fost chestiuni de virgulă şi punct, pe care le-au obţinut, fără importanţă substanţială”, a povestit Radu Boroş într-un interviu acordat lui Octavian Silivestru şi Emil Blînda pentru Radio România.

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric