Declarația de la Darnița din 1917. Dorința românilor transilvăneni de a se uni cu România
În aceeași zi, a început recrutarea voluntarilor români din lagărele rusești, centrată în jurul lagărului din Darnița, localitate de lângă Kiev, devenită acum un district administrativ al capitalei ucrainene.
La 16 martie, a fost anunțată oficial crearea Corpului Voluntarilor Români, iar două zile mai târziu, în prezența generalului Constantin Coandă, comandantul de onoare al Corpului, și a colonelului Constantin Pietraru, ofițerul însărcinat de autoritățile române să se ocupe de recrutare și organizare, voluntarii au semnat un angajament de „a-și pune trupul și sufletul în slujba adevăratei patrii”.
În acest context, la 24 aprilie 1917, a fost organizată o ședință a ofițerilor români din Rusia, în cadrul căreia s-a hotărât trimiterea unui raport către guvernul provizoriu al Rusiei, guvernul român, guvernele statelor occidentale aliate, precum și către reprezentanții celorlalte minorități naționale din Austro-Ungaria. Pentru redactarea acestui raport s-a format o comisie formată din locotenentul Pompiliu Nistor (medic), Simion Gocan (preot), Emanoil Isopescu (învățător), Victor Deleu, Octavian Vasu, Nicolae Nedelcu, Gavrilă Iuga, Vasile Chiroiu, Trifon Ghilezan (avocați).
Scopul declarat al organizației
La 26 aprilie a avut loc o adunare a tuturor voluntarilor români concentrați în lagărul de la Darnița, care a adoptat în unanimitate manifestul, cunoscut sub numele de „Declarația de la Darnița”. Acest document exprima dorința poporului român din Austro-Ungaria de a-și decide singur soarta, anticipând cu un an și jumătate declarația de autodeterminare de la Oradea (12 octombrie 1918). Documentul subliniază încă de la primul paragraf scopul unic al creării Corpului Voluntarilor Ruși în Rusia:
„Noi, corpul de voluntari pentru armata română, ofițeri, sergenți și soldați de neam românesc de pe teritoriul monarhiei austro-ungare, foști prizonieri de război în Rusia; noi, care cu jertfa vieții noastre suntem gata să intrăm în lupta pentru împlinirea idealului nostru; de a uni tot poporul, toate teritoriile românești din monarhia austro-ungară într-o singură și indivizibilă Românie, suverană și liberă…”.
Autorii „Declarației de la Darnița” arată de ce nu se pot mulțumi cu autonomia în cadrul Austro-Ungariei și susțin că obiectivul lor este formarea unui „stat național român unic”:
„[…] Astăzi, când noi, românii – ca și celelalte națiuni subjugate – ne-am convins definitiv, că noi, ca români, nu mai putem exista în cadrul statului austro-ungar, noi, care suntem în limbă, în cultură, în structura socială și în toată ființa noastră etnică și politică, un corp unic și indivizibil cu toate celelalte părți constitutive ale națiunii române, cerem insistent încorporarea noastră în România independentă, pentru a forma împreună cu ea un singur stat național românesc, clădit pe baza democrației. Pentru acest ideal, punem în balanță tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri, viața și fericirea urmașilor noștri. Și nu ne vom opri până nu vom învinge sau vom pieri.
A fost o vreme, când ne-am fi mulțumit, forțați de împrejurări dificile, doar cu o „autonomie națională”, deși autonomia ar trebui să fie rezervată doar minorităților, în timp ce în Austria-Ungaria noi suntem majoritatea: națiunile negermane și neungare.
Dar suntem convinși că în cadrul statului austro-ungar, orice concesii sau legi, oricât de echitabile, oricâte garanții sau oricât de serioase ar părea, vor fi întotdeauna minciuni și vor fi încălcate la prima ocazie[…].
Cerem, așadar, încorporarea noastră la România, în numele dreptului fiecărei națiuni capabile de existență și în stare să-și hotărască soarta, de a-și alege statul și forma prin care vrea să se guverneze”.
„Declarația de la Dârnița” a fost tradusă în limbile rusă și franceză și a fost semnată de 500 de ofițeri, subofițeri și soldați, în numele tuturor voluntarilor români. Documentul a fost trimis guvernului provizoriu al Rusiei, guvernului României, sovietelor din Petrograd, Moscova, Kiev și alte orașe importante din Rusia, reprezentanțelor diplomatice și militare aliate din Rusia, precum și presei din țările aliate.
O copie a documentului a fost înmânată „Misiunii Patriotice Române”, formată din preoții Vasile Lucaciu, Ioan Moța și locotenentul Vasile Stoica, care au poposit la Darnița în drumul lor spre Statele Unite ale Americii. Prin intermediul acestei delegații neoficiale trimise de guvernul român în SUA, „Declarația de la Darnița” a fost publicată și în ziarele comunității românești din America.
