Decizia controversată luată de Aliați care a dus la distrugerea Abației Monte Cassino
Zona făcea parte din Linia de Iarnă, o serie de fortificații germane care stăteau în calea marșului Aliaților spre Roma, punct strategic pentru planurile Axei.
Bătălia s-a desfășurat în mai multe etape, fiecare mai grea decât precedenta. Asaltul inițial din ianuarie 1944 s-a confruntat cu o rezistență acerbă din partea Fallschirmjäger, ceea ce a dus la un impas. În această etapă, un grup de infirmiere de la Crucea Roșie s-a așezat să urmărească luptele. S-au poziționat pe o clădire distrusă din apropiere, care le-a oferit punctul de observație ideal – cu ajutorul binoclului, bineînțeles.
Din poziția infirmierelor, abația Monte Cassino putea fi văzută cu ușurință în depărtare
Această etapă a bătăliei nu a fost un succes. În februarie, Aliații au lansat o nouă ofensivă, condusă în principal de trupe din Noua Zeelandă și de Divizia 4 Infanterie indiană. Germanii au ripostat, ceea ce a determinat comandamentul britanic să creadă că aceștia foloseau Abația ca post de observație. Acest lucru a contrazis o declarație anterioară potrivit căreia nu vor folosi clădirea deoarece deținea o mare importanță istorică.
Răspunsul Aliaților a fost să folosească bombardiere americane pentru a distruge Abația Monte Cassino, ceea ce a stârnit controverse semnificative. Nu numai că a existat o indignare publică, dar germanii nu plănuiseră niciodată să o folosească pentru nimic. Odată ce a fost distrusă, parașutiștii s-au mutat înăuntru, deoarece le oferea un punct de vedere excepțional.
După mai bine de patru luni de lupte, Aliații au cucerit în cele din urmă Monte Cassino – iar scena era în contrast puternic cu cea la care asistentele asistau mai devreme în timpul angajamentului. Când au luat cu asalt dealul, au descoperit că era de mult timp neocupat de germani, care se retrăseseră în altă parte de-a lungul Liniei de Iarnă.
