Acest lucru contează pentru Orientul Mijlociu. Rezultatul crizei din Ucraina ar putea semnala Iranului că poate încuraja mai multe atacuri proxy în regiune. Un sentiment de impunitate globală față de invazii și atacuri și percepția că ordinea mondială condusă de SUA a fracturat ar putea ajuta inamicii Israelului.
Editorialistul ziarului israelian Jerusalem Post, Seth J. Frantzman, încearcă să vadă cum ar putea influența criza din Ucraina și modul în care această înfruntare se va încheia asupra Orientului Mijlociu. „Alianța autoritară China-Rusia-Iran-Turcia, care lucrează adesea împreună pentru a contesta interesele SUA și ale țărilor occidentale, face parte dintr-o nouă ordine mondială în curs de dezvoltare. Acestă ordine a apărut în mare măsură pentru a contesta hegemonia globală a SUA din anii 1990. Este simbolizată de întâlniri în diferite forumuri, cum ar fi procesul de la Astana privind războiul civil din Siria și Organizația de Cooperare de la Shanghai.
A câștigat Rusia fără să facă nimic?
Răspunsul Occidentului la criza din Ucraina a fost, în mare parte, să emită declarații, să trimită niște arme și apoi să îndepărteze personalul ambasadei. Mesajul este clar: în timp ce Rusia poate încasa avertismente dure și chiar sancțiuni, SUA și alții își retrag rapid posturile diplomatice de la Kiev și mută personal în Polonia sau în altă parte.
Acest lucru pare să dea un fel de undă verde unei noi crize. Nu dă încredere să vezi tot personalul diplomatic străin fugind spre ieșire. Într-un fel, acest comportament recunoaște un fapt împlinit, de parcă invazia s-ar fi întâmplat deja.
Rusia a arătat că presiunea sub forma unei acumulări de trupe poate provoca panică în cancelariile occidentale și îi poate determina pe liderii occidentali fie să sune la Moscova, fie să alerge în cerc, discutând ce să facă în continuare.
În timp ce SUA și Marea Britanie au părut destul de puternice în ceea ce privește necesitatea de a apăra Ucraina, aliații lor din NATO nu au făcut mare lucru. Țările care au fost anterior pe orbita sovietică sau aproape de granița cu Rusia, precum Polonia și Țările Baltice, sunt puternice în aceste probleme, dar nu este clar ce vor face țări precum Spania sau Italia.
Acest lucru ne permite să vedem ce urmează. Este din ce în ce mai clar că „ordinea internațională bazată pe reguli”, cea care a alcătuit așa-numita „nouă ordine mondială” a statutului de după Războiul din Golf, este în mare parte în zdrențe.
Președintele SUA George H.W. Bush credea, la sfârșitul Războiului Rece, că SUA ar putea apăra această ordine. Cu toate acestea, incidente precum incidentul Black Hawk Down din Somalia și fiasco-urile care au avut loc după invazia Irakului și apoi prăbușirea Afganistanului, au arătat în mare măsură că SUA nu pot impune cu adevărat o ordine mondială, cu atât mai puțin să câștige un război împotriva terorismuliui. Aceasta înseamnă că SUA au trecut de la intervenția umanitară și de la „jandarmul global” în anii 1990 la operațiuni de combatere a terorismului concentrate în mod restrâns.
Pe parcurs, multe țări au profitat de greșeala SUA în locuri precum Afganistan și de dorința electoratului american de a pune capăt „războaielor nesfârșite”. Aceste țări, inclusiv Rusia și China, au devenit mai puternice.
Rusia a demonstrat deja că își poate aplica regulile în Caucaz și, de asemenea, a trimis forțe în Siria. S-a amestecat în Libia și Africa și își vinde din ce în ce mai mult armele în Orientul Mijlociu și Africa.
Între timp, SUA este în mare măsură afectată de certuri interne, iar sondajele privind sprijinirea Ucrainei în SUA arată că americanii sunt divizați. Ei nu vor cu adevărat implicarea într-un alt război străin, iar rușii pot citi și ei sondajele.
Aceasta înseamnă că criza din Ucraina ar putea servi ca un punct de cotitură, cel puțin simbolic, al modului în care ordinea mondială se schimbă. Cu toate acestea, ar putea servi și pentru a arăta că amenințările rusești și chiar o invazie nu vor decurge așa cum a planificat Moscova.
Dacă Rusia se îndepărtează, atunci acest lucru ar putea alimenta dorința SUA de a trece la rivalitatea apropiată și ar putea alimenta cheltuieli masive de apărare pentru noi sisteme și platforme pentru a se confrunta cu Moscova. Acest lucru ar putea duce la trezirea SUA aparent dintr-un somn de haos intern și starea de rău indusă de pandemie.
Acest lucru contează pentru Orientul Mijlociu. SUA este un partener cheie al țărilor din regiune și un aliat al Israelului și al altora. SUA, totuși, au dorit să se retragă din regiune și să își reducă amprenta. Ori de câte ori SUA semnalează retragerea, acest lucru declanșează haosul și, de asemenea, invită Iranul și pe alții în regiune.
Acestea sunt de obicei rezultate care pot dăuna Israelului, deoarece Iranul conduce organizații care sunt anti-Israel. Proxy-urile iraniene vizează, de asemenea, noii parteneri de pace ai Israelului din Golf. Astfel, criza din Ucraina ar putea avea ramificații care să afecteze Israelul.
Rusia nu este neapărat problema majoră și, în general, se înțelege cu Israelul. China a avut și comerț cu Israelul. Dar există întrebări majore cu privire la modul în care ar putea alimenta agresiunea iraniană în regiune. Dacă se vede că Rusia a primit undă verde pentru o invazie, atunci Iranul ar putea crede că își poate spori atacurile.
Există vreo lecție pentru România
Situația României e mult diferită de a Ucrainei.România e membră a UE și, mai important, a NATO. Dar ideea unuei noi ordini mondiale nu ne încurajează prea tare. Curentul izolaționist din SUA e extrem de puternic, iar revenirea lui Trump la putere îi va da aripi. Trump nu va abandona cu siguranță Polonia și Germania, țări care au fost extrem de prietenoase. E greu, însă, de spus ce soartă va avea Bulgaria, poate cea mai pro-rusă țară a NATO și UE. Cât despre România, dacă Statele Unite se vor dezinteresa de Europa, e foarte posibil să fie tranzacționată într-o înțelegere ruso-germană reciproc avantajoasă. Riscul unui nou Pact Ribbentrop Molotov pare mai mare decât al unei înțelegeri de tip Yalta.
