De la lumina reflectoarelor în tainele științei. Traiectoria uluitoare a Florentinei Mosora în mediul academic
Florentina Mosora în filmul „Post Restant” din 1961
Aceasta nu este povestea unei actrițe în devenire a cărei carieră a luat-o la vale și a necesitat o schimbare de planuri la 180 de grade. Este povestea unei fete a cărei frumusețe, carismă și talent ar fi putut să o plaseze pe cele mai înalte culmi ale cinematografiei naționale, dar care a ales să își urmeze pasiunea. A fost o dorință care avea să-i lase pe mulți la acea vreme să se întrebe: „Ce s-a întâmplat cu Florentina Mosora?”
A debutat în cinematografie cu rolul din „Băieții noștri”, un film în care personajul ei reușește să fure inima unei vedete de fotbal care se întâmplă să fie rivalul fratelui ei. Nu știa atunci că va fura și inimile tuturor celor care o urmăreau de acasă. Relația ei cu industria părea să fie o potrivire perfectă încă de la început. Frumusețea și performanța artistică au captivat imediat publicul.
Partenerul ei de scenă a fost nimeni altul decât Iurie Darie, un distins actor care a fost premiat de mai multe ori în cariera sa. „Sub cupola albastră” și „Post Restant” nu vor face decât să continue să-i promoveze numele și să adauge tot mai multe persoane în rândul fanilor ei. În momentul în care a jucat în „Dragoste la zero grade”, o comedie romantică tipică anilor ’60, Florentina Mosora era deja un nume adorat în industria acelor vremuri. Acest film, probabil cea mai bună interpretare și cea mai reușită apariție a ei, avea să fie ultimul moment în care lumea avea să o vadă pe Florentina pe marele ecran.
„Omul de știință intră în scenă”
În ciuda faptului că a jucat doar în 4 filme în puțin mai puțin de șase ani, ea a decis să urmeze o cale diferită în al treilea an al carierei sale cinematografice. Voia să strălucească, dar nu sub lumina reflectoarelor cinematografice. Poate că a avut succes ca vedetă de cinema, dar ceea ce o aștepta era mai mult decât și-ar fi putut imagina ea sau oricine altcineva la acea vreme.
A absolvit în 1961 cu o diplomă în chimie și în 1967 cu o diplomă în fizică nucleară la Universitatea din București. „A oscilat între cele două pasiuni ale sale – un an în industria cinematografică, un an în facultate, încă un film, încă o specializare, până în 1974, când a renunțat cu totul la cariera pe care o avea și s-a mutat în Belgia. Nu pentru a filma, ci pentru a se dedica științei.”
În 1988 a devenit profesor de fizică biologică și biochimie în Belgia
În 1990, Florentina a devenit șefa Departamentului de Oceanografie de la Universitatea din Liège, Belgia. Ea a fost membră a peste zece organizații științifice, pe unele dintre ele chiar le-a prezidat. Pentru activitatea sa vastă din Belgia, a primit premiul Prix Agathon de Potter, după ce studiile sale privind tratamentul diabetului s-au dovedit a fi de mare însemnătate.
Numele care stârnea cândva aplauze permanente, a primit mai târziu cele mai mari laude din partea comunității științifice. Poate că Florentina și-a depășit cariera de actriță, dar pasiunea și talentul acesteia pentru biologie și știință au strălucit în toată activitatea ei și au condus-o să devină un lider în domeniul ei. Din păcate, o boală gravă i-a curmat viața Florentinei la vârsta de numai 56 de ani, în februarie 1996.
Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că a trăit o viață fără regrete. Astăzi, numele ei are o mare însemnătate în industria cinematografică, dar este și mai semnificativ în mediul științific. Acesta apare pe genericul de început al unora dintre cele mai îndrăgite filme de epocă din România, precum și în rapoartele științifice revoluționare. Se poate spune, într-un fel, că a trăit o viață dublă, excelând pe ambele planuri.
