Evenimentul Istoric > Articole online > Caleidoscop > De ce filosofilor antici nu le plăcea să mânânce
Articole online

De ce filosofilor antici nu le plăcea să mânânce

Platon, în Gorgias, compară oratoria cu bucătăria: seduce sufletul fără a se sinchisi de adevăr, așa cum arta culinară încearcă să flateze gustul.

Gusturile se schimbă. La fel și gustul însuși, arta de a aprecia savoarea.

Astăzi, gustul se află în prim plan. Emisiuni de televiziune culinare, retețe și reclame asaltează omul secolului XXI.

Însă, în Antichitate, acest simț ocupa un loc subsidiar, în raport cu văzul – asociat cu adevărul și cunoașterea – dar și cu auzul, care este asociat cu armonia.

Gustul nu avea pe atunci nici o legătură cu frumosul sau cu adevărul, scrie Sciences et Avenir.

Platon (foto), în Gorgias, compară oratoria cu bucătăria: seduce sufletul, fără a se sinchisi de adevăr, așa cum arta culinară urmărește să flateze gustul.

De altfel, gustul este asociat cu o constrângere organică: corpul este obligat să consume pentru a supraviețui.

Din acest motiv, în Timaios al lui Platon, Demiurgul, creând Omul, are grijă să așeze fiara sălbatică (burta) între diafragmă și buric, departe de rațiune.

Gustul nu se sinchisește de viața spirituală, el primește savoarea direct de la materie, în momentul ingerării alimentelor.

Pericolul lăcomiei

Kant afirmă că senzația de plăcut sau neplăcut împiedică orice reprezentare obiectivă. De aici, și pericolul lăcomiei, care stă la pândă.

Unei bucătării care înșală gustul, Rousseau preferă apetitul, care răspunde unei nevoi naturale, care poate fi satisfăcută cu alimente simple.

Această abordare filosofică este susținută și de viziunea creștină față de corp, ale cărui dorințe trebuie stăpânite prin post și asceză.

Aflată la antipodul frugalității, gastronomia celebrează alimentele.

Banchetele și Zeii

Prin banchetele Greciei Antice, oamenii aveau senzația că intră în legătură cu divinitățile.

Mâncatul și băutul împreună desăvârșesc simțul comunității.

Mesele medievale reprezintă adevărate expoziții, cu zeci de feluri între care se servesc diverse aperitive.

Începând cu secolul XVIII, își fac apariția restaurantele, oferind clienților adevărate sărbători ale simțurilor.

Brillat-Savarin va descrie în a sa Fiziologie a gustului ospățul ca pe o scenă veselă a pasiunilor umane, în care iubirea, prietenia, intrigile se desfășoară pe fondul felurilor de mâncare ce încălzesc trupul și ascut spiritul.

Lăcomia nu mai este socotită viciu, iar un anumit spirit de convivialitate se răspândește în toate clasele sociale.

Prin gastronomie și plăcerile împărtășite la masă se dezvoltă o nouă dimensiune a spiritului.

Registration

Aici iti poti reseta parola