Primele indicii arată că el a murit din cauze naturale. Moartea sa a venit la doar câteva săptămâni după moartea soției sale, Joyce, care avea de 89 de ani.
Dinkins era o figură calmă, iar mandatul său a reprezentat o schimbare dramatică atât față de predecesorul său, Ed Koch, cât și de succesorul său, Rudolph Giuliani – doi politicieni combativi.
A fost acuzat de o rată crescândă a criminalității, a șomajului și de gestionarea greșită a unei revolte în Brooklyn.
Giuliani a scris pe Twitter luni seară că Dinks a pus o mare parte din viața sa în slujba marelui oraș.
În discursul său inaugural, Dinkins a vorbit despre New York ca un „superb mozaic de rase și credințe religioase, de naționalități și orientări sexuale, de indivizi ale căror familii au sosit de curând sau cu generații în urmă, prin Ellis Island sau prin aeroportul Kennedy”.
Orașul pe care l-a moștenit avea însă o latură urâtă. Armele și cocaina ucideau mii de oameni în fiecare an. Șomajul a crescut. Persoanele fără adăpost erau foarte multe. Orașul s-a confruntat cu un deficit bugetar de 1,5 miliarde USD.
Abordarea discretă a lui Dinkins a fost rapid percepută ca un defect. Criticii au spus că este prea moale și prea lent. „Dave, fă ceva!” era un titlu al New York Post în 1990, primul său an în funcție.
Dinkins a realizat mult la Primărie. A ridicat impozitele pentru a angaja mii de ofițeri de poliție.
A cheltuit miliarde de dolari revitalizând locuințele neglijate. Administrația sa a făcut ca Walt Disney Corp să investească în curățarea Times Square, atunci de pericol.
