Născut în 1928 în comuna Vânătorii Mici – Ilfov, într-o familie de ţărani cu gospodărie mică, era şef de serviciu la Securitatea Bucureşti.
Ca şi Nicolae Ceauşescu, Dănescu începuse să se afirme la 14 ani ca ucenic de cizmar.
În 1948 a ajuns la Uzinele 7 Noiembrie ca muncitor necalificat, iar după ce s-a îmbolnăvit a lucrat ca ajutor de şofer. În ciuda bolii, i s-a încredinţat de partid sarcina de secretar UTC al unei organizaţii de bază.
Cizmar – pontator
După armată s-a întors la uzină ca pontator. În ianuarie 1953 a fost trimis la Şcoala de ofiţeri de Securitate, de unde a ieşit locotenent.
Doisprezece ani a lucrat la Direcţia de anchete penale, timp în care a făcut liceul şi Facultatea de Drept.
Mai mulţi ani a fost secretar de partid, unde “s-a achitat conştiincios” de sarcini, însă “uneori nu a fost suficient de ferm pentru înlăturarea metodelor necorespunzătoare de anchetă”.
În 1967 a ajuns şef de serviciu la Securitatea Bucureşti, ocupându-se de sectorul “cultură, artă, studenţi”.
În 1969 a urmat un curs de pregătire de luptă pe care l-a absolvit cu calificativul “foarte bine”.
Secţia Cadre consemna că “se orientează în mod just, are tactul necesar în relaţiile cu instituţiile. Este exigent, perseverent şi cu un dezvoltat simţ de răspundere”.
În familie şi societatea avea o comportare corerspunzătoare, deşi era recăsătorit.
Tatăl său era paznic, mama casnică, iar soţia croitoreasă.
