Anne Boleyn s-a născut către 1501, tatăl ei fiind Thomas Boleyn, conte de Wiltshire, iar mama, Lady Elizabeth Howard.
Educată în Țările de Jos și în Franța, Anne a devenit domnișoară de onoare a reginei Claude a Franței.
Revenită în Anglia, în 1522, ea a primit un post de domnișoară de onoare a lui Caterina de Aragon, soția lui Henric al VIII-lea.
Ce s-a petrecut după ce Henric a remarcat-o pe Anne în suita soției sale constituie una dintre cele mai populare povești ale monarhiei britanice.
După ce Anne a refuzat toate insistențele regelui de a o face amanta sa, Henric al VIII-lea părăsește Biserica Catolică și o îndepărtează pe Caterina pentru a se putea căsători cu Anne.
O căsătorie secretă are loc pe 14 noiembrie 1532, iar căsătoria oficială pe 25 ianuarie 1533.
Fiul care nu vine
Anne a fost încoronată regina Angliei pe 1 iunie 1533. Câteva luni mai târziu, ea a dat naștere unei fete care va deveni regina Elisabeta I.
Mulți istorici cred că motivul pentru care Henric a îndepărtat-o pe Catherine a fost că nu putea să îi dăruiască fii. Războiul civil englez era încă proaspăt în mințile tuturor, de aceea era considerat crucial ca regele să aibă un moștenitor masculin.
După ce a născut-o pe Elisabeta, Anne a pierdut trei sarcini și părea îndoielnic că va putea să îi dăruiască lui Henric fiul mult dorit.
O nouă țintă pentru rege
În martie 1536, Henric se plictisise de Anne, atenția fiindu-i atrasă de Jane Seymour.
Totuși, pentru a se putea căsători cu noua lui iubită, regele trebuia să descopere un pretext pentru a se descotorosi de nevastă.
În timp ce Caterina de Aragon fusese o prințesă spaniolă cu aliați puternici, Anne Boleyn era fiica unui nobil englez, iar aliații săi potențiali îi juraseră supunere regelui.
De aceea, Henric nu se confrunta cu nici unul dintre obstacolele pe care le întâmpinase când a vrut să divorțeze de Caterina.
Acuzațiile de trădare și incest i-au fost aduse Annei în 1536, la numai trei ani de la încoronare. S-a spus că „poftele sale carnale bolnave” au împins-o să aibă relații cu cinci bărbați de la curte, inclusiv fratele ei, George Boleyn, Lord Rochford.
S-a mai spus și că Anne a complotat cu amanții ei pentru răsturnarea regelui.
Pe 15 mai 1536, Anne a fost găsită de înaltă trădare de către un juriu de pairi.
Inamicul Cromwell
Mulți istorici cred că Thomas Cromwell, cândva sprijinitorul Annei, a fost cel care i-a pus la cale și pierzania.
Anne și Cromwell avuseseră un conflict privind modul în care ar trebui folosiți banii bisericilor devenite independente. Regina dorea să fie folosiți în scopuri caritabile, în timp ce Cromwell voia ca ei să ajungă în punga regelui (și a sa).
Studierea ulterioară a majorității izvoarelor arată că acuzațiile de infidelitate aduse Annei erau nefondate.
De pildă, fusese acuzată că i-a acordat favoruri sexuale lui Sir Henry Norris la Westminster, în octombrie 1533, pe când se afla încă în izolare, la Greenwich, după nașterea Elisabetei.
Execuția Annei a avut loc la numai patru zile după pronunțarea sentinței. Pedeapsa pentru trădare era fie arderea pe rug, fie decapitarea.
Regele a optat pentru cea de-a doua variantă, iar un călău renumit a fost adus din Franța.
Rapiditatea evenientelor demonstrează că Anne fusese condamnată la moarte cu mult înainte.
Cărțile lăsate doamnelor de onoare
După ce a fost trimisă la eșafod, Anne și-a încredințat lucrurile personale doamnelor care i-au stat alături în ultimele clipe. Printre aceste lucruri, se afla și o carte de rugăciuni.
După execuție, multe dintre bunurile fostei regine au fost distruse, însă cartea de rugăciuni a scăpat, alături de alte câteva cărți.
Dintre cărțile care s-au păstrat până astăzi, doar trei conțin scrisul Annei. Castelul Hever, locul copilăriei reginei, deține două dintre aceste cărți, a treia aflându-se la British Library.
Cartea de rugăciuni, despre care se crede că a fost purtată de regină până la eșafod, are emoționanta inscripție:
„Amintește-ți de mine când te rogi, puterea speranței să fie alături de tine zi de zi.”
O cameră din Castelul Hever, care a fost folosită de Anne, găzduiește astăzi cele două cărți.
În vremea Tudorilor, o carte de rugăciuni ca cea a reginei se numea Cartea Ceasurilor deoarece, deși conținutul putea diferi de la o carte la alta, toate conțineau rugăciuni către Maica Domnului care trebuiau rostite la cele opt ceasuri canonice ale zilei.
Kate McCaffrey este o fostă intendentă a Castelului Herve. Ea a petrecut aproape un an studiind cărțile de rugăciuni, în cadrul masteratului în Studii Medievale pe care îl susținea la Universitatea din Kent.
Cuvintele ascunse
Folosind raze ultraviolet și un soft de editare foto, Kate a putut observa că trei nume de familie fuseseră scrise pe cea mai mică dintre cele două cărți: Gage, West și Shirley.
Acestea erau centrate în jurul unui al patrulea nume: cel al familiei Guildford de Cranbook din Kent.
Într-un comunicat de presă al Castelului Hever, Kate a explicat:
„Este clar că această carte a fost lăsată moștenire, pe baza legăturilor de familie, de la mamă la fiică, de la soră la nepoată. Dacă ar fi căzut în alte mâini, scrisul lui Anne ar fi ridicat în mod sigur semne de întrebare…”
Și comunicatul adaugă:
„Într-o lume cu posibilități limitate pentru o femeie de a avea legături cu religia și literatura, simplul gest de a însemna Cartea Ceasurilor și păstrarea secretului faimoasei sale utilizatoare reprezenta un mijloc mărunt de a genera un sentiment al comuniunii.”
