În premieră, în Franța, dezbaterea prezidențială este transmisă în direct la radioul și televiziunea naționale. Este urmărită de 25 de milioane de francezi.
Cei doi candidați sunt umăr la umăr. Pentru a fi departajați era nevoie de un moment de inspirație. Sau care să pară ca atare. Un moment care să rupă echlibrul. De genul: „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”. Sau „Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta, de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?” Sau „Dar aseară, când ați fost la Vîntu în jacuzzi, v-a plăcut, dle Geoană?”
Acest moment de rupere a echilibrului l-a avut Giscard d’Estaing.
Întrerupându-l pe socialistul Mitterrand, care vorbise despre corectă repartizare a bogățiilor, afirmând „este aproape o chestiune de inteligență, este o chestiune de inimă”, Giscard a spus:
„Mai întâi, găsesc că este șocant și jignitor să vă arogați monopolul inimii. Nu aveți, domnule Mitterrand, monopolul inimii. Nu îl aveți… Am o inimă ca a dvs., care bate în ritmul ei. Nu aveți monopolul inimii.”
Giscard a repetat „monopolul inimii” de trei ori.
Aceste cuvinte au avut un puternic ecou în rândurile francezilor. Mitterand a pierdut alegerile.
Experții au fost aproape unanimi în a afirma că ele au reprezentat cheia victoriei și au fost convinși că a fost o replică spontană. Nu a fost.
În 2019, au fost descoperite în arhivele președintelui Valéry Giscard d’Estaing dovezi că replica a fost pregătită.
O notă redactată de Michel Duval, deputat și consilier al lui Giscard la epoca respectivă, îl sfătuia explicit pe acesta: „Estompați imaginea de om de finanțe (…) Eliminați eticheta de om de dreapta care vi se lipește (…) Continuați să fiți natural, zâmbitor, dar mai incisiv și arătați că aveți generozitate a inimii pentru cei mai mici (sărmani, lipsiți de putere) și că nu sunteți omul celor mari (puternici).”
În memoriile sale, Louis Mermaz, politician socialist, fost președinte al Parlamentului, admite că Mitterrand a fost tulburat și scos din ritm de această frază.
În autobiografia sa, Le Pouvoir et la Vie, Giscard scria în 1998: „Cred că am fost ales președinte al Republicii grație unei fraze de șapte cuvinte: «Dar, domnule Mitterrand. nu aveți monopolul inimii!”, dar adaugă că „această frază a fost o improvizație”. Am văzut că nu a fost așa.
Poate doar ideea de a lega de „inimă” termenul de „monopol”, un cuvânt puternic.
Michel Le Séac’h, expert în comunicare și marketing politic, crede că expresia „monopolul inimii” este o reminiscență din filmul Le Président, din 1961, realizat de Henry Verneuil după Georges Simenon. În film, există o scenă în care un politician îi spune președintelui, interpretat de Jean Gabin: „Nu aveți monopolul Europei, dle Președinte!”
Amuzant este că François Mitterrand, nu lipsit de autoironie, a folosit această expresie în dezbaterea electorală cu Jacques Chirac din 1988.
Cum acesta din urmă își acuza adversarul că a mărit TVA-ul la hrana pentru animale, Mitterrand, a replicat: „Nu aveți monopolul inimii pentru câini și pisici, și eu le iubesc”.
Și a câștigat.
