Totuși, amândoi erau civilizați, amândoi parlamentari. Scena cu luatul de guler s-a putut întâmpla pe culoare, când capitala era răzvrătită, însă în plenul Camerei sau în saloane, ori în familie, ei aveau „acel tact în raporturile lor, fără care orice contact social devine imposibil”.
Carp și Sturdza (foto) luau, o dată pe săptămână, masa împreună la socra lor Maria Cantacuzino, în strada Doamnei.
Pe această bătrână boieroaică nu o interesau deloc certurile politice și, ginerii fiind pentru ea doar gineri, ea îi poftea împreună la masă, făcându-se că nu știe nimic de raporturile dintre ei, rupte cu desăvârșire din 1888, cumnații nedându-și nici bună ziua.
O soacră distrată
Cum mama soacră era și „distrată”, i se întâmpla să vorbească cu Sturdza, spunându-i „mon cher Pierre”, sau cu Carp, apostrofându-l: „mon cher Demetre”.
Sturdza se frământa nervos pe scaun, dar nu răspundea nimic. Carp, dimpotrivă, când îi spunea „mon cher Demetre” își scotea monoclul, îl ștergea cu batista, și, așezându-l din nou la ochi, spunea zâmbind soacrei „ma chere maman, je suis votre cher Pierre, pas votre cher Demetre”, ceea ce-l făcea pe Conu Mitiță să se frământe încă mai rău pe scaun, iar pe Conu Petrache să se frământe la rândul său de bucurie că a putut face cumnatului o nouă și inofensivă festă.
Îmi este indiferent
Odată, în Senat, cu ocazia unei dezbateri despre modificarea tarifului autonom, Sturdza ținuse o cuvântare obiectivă și moderată, iar Carp și-a început discursul felicitându-l de „moderațiunea cu care a tratat chestiunea”.
Sturdza, nervos, i-a răspuns:
– N-am nevoie de felicitările dumneavoastră!
Iar Carp:
– Felicit pe orator pentru discursul său puțin pasionat și declar că-mi este indiferent dacă domnul Sturdza poate avea nevoie sau nu de aceste felicitări!
Din căsătoria lui Sturdza cu Zoe Cantacuzino s-a născut la 23 mai 1869 un singur fiu, Alexandru, care s-a căsătorit cu Elisabeta Carp, fiica liderului Partidului Conservator Petre P. Carp, care a fost căsătorit cu Sevastia Cantacuzino.
