Cum s-a transformat maghiarizarea românilor în românizarea maghiarilor

 

În prima jumătate a secolului al XIII-lea s-a constatat o tendință accentuată a statului maghiar de a-și extinde stăpânirea asupra teritoriilor aflate la răsărit și miazăzi de Carpați.

Una dintre ele a urmărit extinderea autorității spirituale prin înființarea unui „episcopat al cumanilor”, popor turc stabilit pe meleagurile noastre, care începuse să se creștineze.

În vederea convertirii întregului popor, convertire de care se interesa îndeaproape principele de coroană ungar, viitorul rege Bela al IV-lea (foto), este înființat în vara lui 1227 episcopatul cumanilor.

Potrivit lui Constantin C. Giurescu, Cumania cuprindea ținuturile de la est și sud de Carpați, adică Moldova și Muntenia.

Legat de acest episcopat există un document care ne arată prezența românilor pe teritoriul său și, spune Giurescu, „acțiunea de asimilare pe care o exercitau ei asupra elementelor străine – sași și unguri – care veneau să se așeze în mijlocul lor.”

Documentul datează din 1334 și îi este adresat de papa Grigore al IX-lea lui Bela, principele de coroană al Ungariei.

În el se arată:

„În episcopatul cumanilor sunt, după câte aflăm, niște popoare care se numesc valahi, care, deși se socotesc creștini, totuși… având diferite rituri și obiceiuri, fac fapte care nu se pot spune. Căci, disprețuind biserica romană, nu primesc tainele bisericești de la venerabilul frate al nostru, episcopul cumanilor, care are dieceza acolo, ci de la oarecare pseudo-episcopi ce țin de ritul grecilor.”

Iar scrisoarea papei continuă:

„Și unii din regatul Ungariei, atât unguri cât și germani, locuind printre ei, trec la credința lor și, făcându-se una cu acei valahi, primesc zisele taine disprețuind pe episcopul cumanilor, spre marele scandal al dreptcredincioșilor și nu mai puțina scădere a credinței creștine.”

În continuare, Papa îi comunică lui Bela că a poruncit episcopului cumanilor să le numească românilor un episcop catolic, căruia aceștia să i se supună, și-i cere să oblige pe români să primească pe acel episcop.

Așadar, observă Giurescu, pe teritoriul „episcopatului” cuman exista o ierarhie bisericească, de rit grec, „pseudo-episcopii” de care vorbește Papa Grigorie, care nu doar că nu se lasă catolicizată, dar îi convertește la ortodoxie și pe unguri și sași.