Victor Emanuel al II-lea (foto), fiu al nefericitului Carol Albert, care fusese înfrânt la Navarra de austrieci, obține sprijinul împăratului francezilor, Napoleon al III-lea, grație abilității prim-ministrului său, Camillo Benso, conte de Cavour.
Așa se face că, în 1859, după victoriile sângeroase și puțin glorioase de la Magenta și Solferino, regele Piemontului și seniorul Sardiniei anexează Lombardia.
Într-o a doua etapă, el anexează principatele Parma, Modena și Toscana din Italia centrală, nu însă fără a consulta populația printr-un plebiscit.
Această consultare constituie o premieră în istoria omenirii. Până atunci, cuceritorii nu catadicseau să le ceară părerea locuitorilor din regiunile cucerite.
Drept mulțumire pentru ajutorul său, Franța primește Nisa și Savoia. Populațiile din aceste provincii sunt și ele consultate printr-un referendum.
Anul următor, un politician rebel, Giuseppe Garibaldi, se îmbarcă din proprie inițiativă la Genova în direcția Sicilia. Ia cu el, pe două nave, o mie de oameni, Cămășile Roșii.
Prin această acțiune, Garibaldi vrea să ofere ajutor locuitorilor care se ridicaseră împotriva regelui bourbon care domnește la Napoli peste regatul celor Două Sicilii.
Mizând totul pe cartea îndrăznelii, Garibaldi cucerește Sicilia în numele lui Victor Emanuel al II-lea, traversează strâmtoarea Messina și intră în Napoli pe 7 septembrie 1860, a doua zi după fuga regelui.
Cavour se teme ca Garibaldi să nu pornească spre Roma papală și să nu provoace astfel intervenția marilor puteri catolice, Austria și Franța. Așa că își îndreaptă trupele spre Napoli.
Piemontezii traversează statele pontificale, mergând de-a lungul coastei Adriaticii și cucerind în trecere Romagna și Les Marches, nelăsându-i Papei decât Roma și cadrilaterul roman.
Giuseppe Garibaldi se înclină. Călărește în întâmpinarea lui Victor Emanuel al II-lea și, pe 26 octombrie 1860, la Teano, îi prezintă onorul: „Îl salut pe primul rege al Italiei!”
După care regele și fostul rebel republican își fac împreună o intrare triumfătoare în Napoli, în aclamațiile poporului.
Victor Emanuel se proclamă fără a aștepta prea mult rege al Italiei. Nu îi mai lipsește decât Veneția și cadrilaterul roman pentru a întregi peninsula.
Cu titlu provizoriu, în așteptarea reglării chestiunii romane, capitala noului regat este mutată de la Torino la Florența.
