Originea sintagmei
Înainte de apariția imnului, prima mențiune legată de această zicală a fost în secolul al XVI-lea, când poporul a strigat „Doamne mântuiește regele”. Înainte de acest moment, la mijlocul secolului al XV-lea, marinarii spuneau înainte de fiecare călătorie „Dumnezeu să-l salveze pe rege”.
Astfel, sintagma a devenit un motto foarte popular. Piesa „God Save the King” a fost interpretată pentru prima dată în 1745, la acea dată fiind rege George al II-lea, versurile făcând referire la acesta. Înainte de George al II-lea, această sintagmă nu era considerată oficială, devenind o referință abia după ce a apărut piesa dedicată acestuia.
Totul s-a schimbat în momentul în care Regina Victoria i-a succedat regelui William al IV-lea, imnul fiind schimbat din „Dumnezeu să salveze regele” în „Dumnezeu să salveze regina”. Până la Elisabeta a II-a, imnul a fost încă o dată schimbat, deoarece s-au reîntors la tron bărbații. De la venirea la tron a Elisabetei a II-a, fiind cea mai longevivă monarhie din istoria tronului britanic, versiunea imnului „Dumnezeu să salveze regina” a fost folosită cel mai mult timp.
Folosită de fostele colonii
Însă, această sintagmă nu este cunoscută doar de britanici deoarece aceștia au colonizat mare parte a lumii vorbitoare de limba engleză, o mulțime de țări ajungând să cunoască zicala și cântecul, fie că era vorba despre rege sau regină. Conform definiției, această zicală nu este doar un imn național, ci poate fi folosit și ca o interjecție pentru a susține patriotismul sau pentru a arăta acordul față de ceea ce spune monarhul.
Majoritatea cetățenilor britanici spun această zicală în cadrul imnului național. Țările care sunt membre ale Commonwealth-ului britanic chiar dacă au propriile imnuri, în prezența familiei regale, cântă imnul național britanic, folosind chiar și sintagma bine-cunoscută. Chiar dacă Noua Zeelandă are propriul imn, împreună cu Marea Britanie au mai făcut unul, devenind una dintre puținele țări care are două imnuri naționale.
