Deși plecat la Marienbad ca să-și caute sănătatea, se interesa săptămânal de negoțul lui și da o serie de sfaturi omului său de încredere Radu Olteanu cum să conducă prăvălia.
Din această corespondență vedem bunăoară că untedelemnul franțuzesc se cumpăra la 1893 cu 89,5 franci suta de kilograme, iar cel de Austria era mai ieftin.
Frigator îl sfătuia pe Radu Olteanu ca mai întâi să-l vândă pe cel de Austria.
Toate scrisorile lui Dimitrie Frigator se terminau cu următoarea recomandare:
„Citește în fiecare zi registrul de polite să nu cumva să se uite vreo plată să pățesc rușine”.
Este caracteristică această recomandare conducătorului prăvăliei și ea zugrăvește mai bine decât orice noțiunea de cinste ce caracteriza pe negustorii de odinioară.
De altfel, registrul conținea nu numai scadența polițelor, ci și termenele pe care Dimitrie Frigator le hotărâse la sumele ce avea să dea și care erau fără înscrisuri, sau polițe, ci pe simplul cuvânt.
Din Schei
S-a născut la Brasov în anul 1838, în Schei, fiu al lui Ion Frigator, frate cu Hagi Vasile Frigator.
Dupa ce a terminat studiile elementare la școala primară română din Brașov, doi dintre frații lui, Gheorghe si Nicolae au plecat la unchiul lor, Hagi Vasile Frigator, renumit comerciant in Galati.
Dimitrie, cel mai mic dintre frați, a plecat la vârsta de 13 ani la un unchi, comerciant în Focșani.
Dupa câțiva ani, frații Gheorghe și Nicolae s-au retras din comerțul unchiului lor.
Brașovenie
Este momentul când îl cheamă și pe fratele Dimitrie de la Focșani. Tovărășindu-se, deschid o prăvălie pe strada Brașoveni cu articole de ,,brașovenie” (haine de lână, încălțăminte, fierărie etc.)
Sporind capitalul, frații Frigator au deschis alte trei prăvălii pe aceeași stradă.
În anul 1870 fratele mai mare, Gheorghe, s-a retras la Brașov unde a continuat negoțul pe cont propriu.
În 1877, Nicolae a decedat. Rămas singur si având deplina posibilitate de decizie, Dimitrie Frigator pune la contribuție spiritul si energia sa, ajungand unul dintre cei mai înstăriți comercianți din oraș.
În anul 1886, înțelegând mersul evenimentelor economice și-a mutat birourile în strada Portului, lânga Bursă, începând un comerț engros de coloniale si fierarie în stil mare.
Datorită priceperii si tenacității sale ajunge să aibă o clientelă foarte mare, mai ales in Nordul Dobrogei, stimuland comerțul în toată această regiune.
În anul 1894 a lichidat comerțul de engros si a deschis o „Casă de bancă și comision de mărfuri” în strada Belvedere, conducând-o personal până în ziua de 12 noiembrie 1902, când a decedat.
Filantropul
În toată activitatea sa comercială, timp de peste 25 de ani, a fost ajutat cu multă pricepere si devotament absolut de către Radu Olteanu, căsătorit cu o nepoată de soră a lui Dimitrie Frigator.
Felicia, fiica lui Radu Olteanu, a fost căsătorită cu Generalul de divizie Mihail Ionescu, Directorul General al Căilor Ferate Romane, sub-secretar de stat al Ministerului Comunicațiilor.
Ea este cea care a păstrat o parte din corespondența lui Dimitrie Frigator.
Viața negustorească a lui Dimitrie Frigator (foto) a fost împletită și cu acțiunea de ajutorare acelor nevoiași, care găseau în el un sprijin atunci când nu mai aveau cu ce să-și susțină traiul.
Numeroase familii din Galați si Brașov au fost ajutate în viață, iar acest ajutor a fost prelungit și după moartea sa.
Datorită testamentului pe care l-a lăsat, s-a constituit la Galați „Azilul de bătrâni cazuți în sărăcie”, clădire care conținea 18 saloane si anexele necesare.
La moartea sa autoritățile locale, apreciindu-i meritele, au hotărât sa i se dea toate onorurile înmormântărilor oficiale, cu cernirea felinarelor pe strazi, elogii funebre etc.
Nu a fost căsătorit și nu a avut copii.
Din averea de aproximativ un milion de lei aur, pe lângă sume importante ce a lăsat surorilor și nepoatelor sale, a mai prevăzut în testamentul său olograf, depus la Tribunalul Covurlui sub nr. 17086 din 18 noiembrie 1902, următoarele donații:
- Bisericei Române Sfânta Treime din Brașov – mahalaua Scheiu, un legat de 10.000 lei aur, cu condiția să construiască o școală de copii sau un azil pentru bătrâni. Tot acestei biserici i-a lasat 5.000 lei pentru ca să cumpere, din venitul anual, cărți și haine copiilor săraci ce vor urma la școală.
- Bisericei Române Adormirea, tot din Brașov, lasă 10.000 lei aur, ca din venitul anual al acestei sume să cumpere haine si cărți de școală elevilor săraci ai Gimnaziului român din Brașov- cartierul Groaveri.
- PRIMĂRIEI DIN GALAȚI, pe care o instituie ca legatară particulară, îi lasă următoarele:
- a) 60.000 lei aur, pentru a construi o școală de băieți, în partea orașului, unde este mai multă nevoie, precum și mobilierul necesar funcționării.
- b) 55.000 lei aur, pentru construirea unui azil de bătrâni căzuți in sărăcie, iar 5.000 lei pentru a cumpăra mobilierul necesar.
- c) 3.000 lei, pentru cantine școlare, înființate în Galați.
- d) Spitalului Elisabeta Doamna din Galați, îi lasă 25.000 lei și o casă cu două etaje în strada Domneasca nr. 82, pentru ca din venitul perpetuu al celor două legate spitalul să infiinteze și să întrețină două paturi de bolnavi.
Sursa: dr. Nicolae I. Angelescu, Gazeta Municipală din 29 ianuarie 1939
