Născut la Paris, la 21 noiembrie 1694, sub numele de Francois-Marie Arouet, el a fost încă din tinerețe un aprig contestatar al clasei politice și al Bisericii în general, dar a celei Catolice în mod special.
A studiat dreptul, însă principala sa armă au fost scrierile sale. Și-a făcut un nume în proză și poezie.
În 1717 a fost arestat pentru peomul satiric ”La Heriade”, în care ataca religia și clasa politică în termeni duri. A fost încarcerat pentru aproape un an la Bastille, timp în care și-a schimbat numele în Voltaire.
Singurătatea din inchisoare nu i-a uscat penita satirică. În 1726, autoritățile l-au declarat indezirabil și a fost nevoit să se refugieze în Anglia. A continuat să scrie și s-a întors după câțiva ani, scrie history.com.
În opera sa ” Lettres Philosophiques” din 1734 a lansat din nou un atac dur la adresa instituțiilor politice și a bisericii. A fost nevoit să se ascundă în regiunea Champagne, alături de amanta sa, Madame du Chetelet.
În 1750 a acceptat invitația Împăratului Frederick al II-lea al Prusiei și s-a stabilit în final în Elveția, unde a scris cea mai importantă opera a sa: Candide.
După 28 de ani de exil s-a întors la Paris, la 11 februarie 1778, fiind așteptat cu ovații de aproximativ 300 de intelectuali, la deschiderea ultimei sale tragedii, Irene.
N-a mai apucat să savureze prea mult clipele de glorie, fiindcă a decedat la 30 mai 1778.
