Mulțimea scăpată de sub control
Ambele evenimente au avut la bază o combinație între religie și politică. Prima oară, a existat multă lume nemulțumită în interiorul Bisericii Catolice, dar în special oamenii obișnuiți care erau nemulțumiți de averea pe care o aveau clericii și nobilimea, în comparație cu sărăcia clasei țărănești.
Astfel, au apărut predicatorii, printre care s-a aflat și preotul Zelivsky, care și-a condus adepții într-un marș de protest până la primăria din Praga. În timpul marșului, cineva de la primărie a aruncat o piatră înspre Zelivsky, lucru care a stârnit și mai mult oamenii, motiv pentru care clădirea a fost luată cu asalt. Un judecător și 13 membri ai consiliului au fost aruncați pe fereastră, iar cei care nu au murit din cauza impactului cu solul, au fost omorâți de mulțimea furioasă.
Al doilea eveniment a început dintr-o dispută între protestanți și catolici. În 1555, împăratul Sfântului Roman Catolic, care era și regele Boemiei, a cărui capitală era Praga și prinții săi luterani au găsit o soluție pentru această dispută prin Pacea de la Augsburg.
Însă, în 1618 totul s-a schimbat odată cu venirea ca moștenitor al regatului a unui catolic care era devotat contrareformei, reușind să elimine o mare parte dintre nobilii protestanți. Pe 23 mai 1618, mai mulți dintre acești nobili au intrat într-un conflict cu catolicii.
Unul dintre liderii grupului, contele Matyáš von Thurn, a declarat mulțimii adunate că:„ Dacă ar fi să-i ținem în viață pe acești oameni, atunci am pierde religia noastră…căci nu poate fi dobândită dreptate de la ei sau de către ei…”
Versiuni diferite ale poveștii
La scurt timp după acest discurs, mulțimea s-a năpustit asupra membrilor cancelariei, folosind exact aceeași metodă de a-i arunca de la fereastră. De această dată, aceștia au supraviețuit căderii, dar și întregului incident. Față de prima astfel de confruntare, de această dată toată lumea a rămas în viață.
Ulterior, s-au spus două versiuni foarte diferite ale supraviețuirii catolicilor. Catolicii au susținut că Fecioara Maria și îngerii i-au prins și i-au așezat pe pământ. Ca răspuns la această ipoteză, protestanții au afirmat că existau multe materii fecale sub ferestre, motiv pentru care le-a fost amortizată căderea.
