Cum ar fi arătat Europa dacă perșii învingeau la Salamina?

 

Învinși la Maraton, perșii declanșează zece ani mai târziu un al doilea război împotriva grecilor. Acesta se încheie pe 22 septembrie în anul 480 î.Hr. cu victoria flotei ateniene în strâmtoarea Salamina.

Sub comanda „regelui regilor” Xerxes, perșii traversează strâmtoarea Helespont, numele antic al Dardanelelor, care desparte Asia de Europa.

Oștile persane sunt întărite cu numeroase forțe ale vasalilor și aliaților lor, inclusiv greci, din cauza faptului că puține dintre cetățile grecești avuseseră curajul să se opună valului persan. Printre acestea, Atena și Sparta.

În defileul de la Termopile, la sfârșitul lui august 480 î.Hr., armata persană, care număra câteva zeci de mii de oameni, se lovește de o avangardă de câteva mii de greci.

Aceștia din urmă cad într-o capcană și, la capătul unor lupte sângeroase, trei sute de soldați spartani, sub comanda regelui Leonidas, rezistă cu eroism și sunt uciși până la unul pentru a-i întârzia pe persani și a le da astfel posibilitatea celorlalți greci de  a se pregăti de război.

Cel puțin, aceasta este interpretarea eroică transmisă de Herodot pentru o înfrângere severă suferită de avangarda greacă.

În amintirea grecilor căzuți, pe o piatră va fi gravată această inscripție:

„Trecătorule, mergi și spune Spartei că am murit pentru a asculta de legile sale.”

În același timp, flota greacă, formată din două până la sute de trireme (vase de război cu trei rânduri de vâsle dispuse pe trei punți diferite), se ciocnește nu departe de Termopile, la Artemision, cu flota persană.

La capătul unei bătălii fără rezultat clar, flota greacă se retrage și se pune la adăpost în strâmtoarea care desparte insula Salamina de continent, la nord de Pireu.

Soarta grecilor pare pecetluită.

Intervine însă aici omul providențial, Temistocle, arhontele Atenei. Acesta construise o flotă puternică și aștepta momentul prielnic pentru a o folosi.

La apropierea perșilor, Temistocle îi convinge pe atenieni să își abandoneze cetatea, pe baza unei profeții ambigue a Pitiei, oracolul de la Delfi, care vorbește despre „creneluri de lemn”, interpretată a fi flota de război.

Astfel, femeile și copiii se refugiază în cetatea vecină, în timp e bărbații se îmbarcă la bordul triremelor.

Armata persană jefuiește și incendiază Atena părăsită, în timp ce flota lui Xerxes, alcătuită dintr-o mie de vase, este ancorată în apropiere.

Cele 380 de trireme ateniene stau la pândă în strâmboarea care desparte Atica de insula Salamina.

Vicleanul Temistocle trimite un slav la Xerxes. Acesta, jucând perfect rolul unui trădător, îi comunică „regelui regilor” că grecii se pregătesc să fugă.

Xerxes mușcă momeala. Flota persană se desfășoară la intrarea în strâmtoare și, în zori, flota greacă, prea puțin impresionată de raportul de forțe defavorabil, se năpustește asupra ei.

Este bătălia ultimei șanse pentru Atena: „Haideți, fii ai grecilor, eliberați-vă copiii și femeile, templele zeilor părinților voștri și mormintele strămoșilor voștri” (Eschil – Perșii).

Flota persană este spulberată iar Xerxes se grăbește să fugă în Asia înainte ca grecii să îi taie retragerea.

Este momentul în care începe strălucirea Atenei. Numeroase cetăți grecești se pun sub protecția sa, iar cultura clasică va înflori și se va răspândi de la poalele Acropolei în întreaga Eladă.

Această cultură clasică împlinită de cultura creștină stă la originea civilizației occidentale de astăzi.

Este greu de spus care ar fi fost soarta Europei și a lumii întregi dacă la Salamina ar fi învins perșii.